marți, 12 decembrie 2017

Nu-i bai ca n-am batut Cehia, n-om bate nici Norvegia

Echipa nationala de handbal a Romaniei a pierdut cu Cehia. In optimile de finala ale Campionatului Mondial. Cine e Cehia in handbalul feminin? Nimeni. Calificarea in sferturi este cea mai buna performanta din istoria Cehiei, la feminin. Ne putem noi opune progresului? Nu. In nici un caz.
Eu nu sunt suparat pentru ca Romania a pierdut. Pentru ca e vorba de un Campionat Mondial, acolo unde am fost de fiecare data. Nu sunt suparat. Am condus tot meciul pana la final, nemtii in negru ne-au dat 20 de minute de eliminare (fata de 6 cehoaicelor), marea majoritate justificate. Am fost atat de fericit cand a fost adus Martin Ambros la echipa nationala. Nenea ala ce e antrenor si la Gyor. Si caruia i se spune (probabil) ce echipa merita sa vina la reunire. Ca il are pe nenea Pasca, care ne spune sa o cautam pe Chiper si sa o intrebam de ce nu e in lot (mincinos) sau la fel de mincinos, sa spunem de ce nu e Zamfirescu in echipa.
Sincer, sunt extrem de trist ca echipa noastra nu a intrat in 1-8, si ca se va zbate in 9-16. Nenea Dedu stie ca nu ne-am indeplinit obiectivul. O singura data am vorbit la telefon cu nenea Dedu, pe vremea cand Melinda le spunea cetatenilor din Zalau ca sunt rasisti (vizavi de povestile cu Pineau)... Atunci, nenea Dedu mi-a spus multe, pentru ca numai el a vrut sa vorbeasca, fara sa-l intereseze parerea mea, ca el e Dumnezeul handbalului din Romania. Apoi, am mai vorbit si cu alti oameni din handbal, care mi-au spus exact acelasi lucru. Sa nu se inteleaga gresit, Dedu nu are nici o vina ca echipa de handbal a pierdut cu Cehia. Va fi doar una dintre nerealizarile lui la FRH.
Crina Pintea s-a simtit vinovata de ratarea calificarii. Nici vorba. Echipa castiga, echipe pierde, intodeauna. Incepand cu masorul ala care da indicatii tactice si terminand cu Neagu, care a marcat de 13 ori. Am pierdut, asta este. Mergem mai departe. Suntem dezamagiti? Asta este. Si jucatoarele sunt dezamagite. Daca ar fi sa aplaud infrangeri, as spune multe. Stau sa ma gandesc ca nationala de handbal a Romaniei n-are cum sa fie altfel decat tara in care traim.

luni, 11 decembrie 2017

Revelion 2018

Am citit deja cateva oferte de Revelion 2017-2018. Atractive si cam cu 50-100 lei mai scumpe decat anul trecut. Sigur, nimic in plus, doar banutii. Vorbim insa doar de o singura noapte. Mai vorbim de un oras (Baia Mare) sarac, in care oamenii se distreaza cu Voltaje si Banici aduse pe bani publici. Drept mocaciuni. Cam asta este.
Oamenii de la localurile din oras stiu ca e o seara in care pot face bani. Cei care au spatii reduse, baga de la ei scaune, ca este loc pentru toate lumea (in cazul in care localul in sine are niscaiva cota). In Baia Mare sunt extrem de multi snobi si asta se vede in fiecare seara cu ochiul liber sau chiar cu ochelari. Poate chiar mai bine.
E o seara in care te duci sa te distrezi asa cum n-ai facut-o tot anul. Sa stai in crasma si sa consumi ruptura de ligamente de Antilopa Gnu sau rinichi de macac cu salata de iarba de mare. Totul cu sos de usturoi dinb Kallahari si mustata de albina de Tegucigalpa. Asta e aperitivul. Apoi vine o supa Analfabet (doar zeama, fara litere), ca nu te duci acolo sa citesti. Se mai da si un supliment, ca in armata pe vremuri, o angiosperma (cum ar fi macul, ca nu invatam astazi la bio). Felul doi este felul al doilea fara indoiala. Adica o friptura de gorila cu rinita si o jumatate de platfus de gasca. Desertul se da in timp ce iesi afara sa te uiti la artificiile livrate pe banii tai si, cand apari din nou in restaurant, cineva ti-a luat desertul. In general, la asa traditie serioasa, barul este liber. Sigur ca la ora 23.00 nu mai au vinul cu care ai inceput. Ce sa mai spun de cogniac... ala dispare primul, mai ales daca e scumpic. Nu mai au boabe de cafea de pus deasupra si prefera sa nu mai dea. Undeva, la ora 2.00, incepe Revelion angajatilor, desi cred ca exagerez putin, acesta incepand mai devreme. Nu te mai serveste nimeni.
Multa atentie dragilor, daca mergeti undeva si e catering la mancare: nu ratati startul, altfel veti avea surprize. La catering vin lucruri simple si putine.
Ma gandesc sa imi cunmpar 10 beri din Kaufland, o sticla de coniac, un spumant (sa fie), mancare pe toate saptamana si cred ca imi mai raman niste bani. Da, insa nu voi avea bucuria sa ascult nu stiu ce renumita trupa, gen Iran Maidan, Pogba de la Caransebes sau poate chiar vecinul rupt in gura inainte de ora 24.00.

duminică, 10 decembrie 2017

Telefonul

Acum un an. Suna telefonul... maxima surpriza. Incep sa rad. Niciodata nu mi-as fi imaginat asa vocea ei. E putin mai groasa si totusi foarte calda. Nu stiu ce sa zic si rad. Stie ca rad de vocea ei, insa nu e nimic nelalocul ei. Un telefon normal. Ne stiam deja de doua saptamani si tot ezita sa ma sune, "sa ma cunoasca si mai bine".
Am ras impreuna. Deja apucasem sa-i spun ca reprezinta mult mai mult pentru mine decat o simpla bucurie, prietenie. Femeile, se pare, spun mult mai repede "te iubesc". Nu ne place sa vorbim la telefon, nici mie, nici ei. Urmatoarele patru ore si 28 de minute le-am petrecut impreuna. Am povestit de Nanga Parbat (Muntele ucigas) - eu povestind de greutatea unui simplu telefon :); am povestit de cum se poate face o cafea cu un fierbator si tot ea s-a descurcat; am povestit de explozia noastra de energie si ne-am distrat de mirarile ei; i-am spus despre mine cate-n luna si-n stele, iar ea mi-a spus cate-n Univers. 10 decembrie, nu am cum uita data.
Vezi, nu pot uita. Nici nu vreau
. Si imi voi aduce aminte si peste cinci ani, chiar daca nu voi scrie nimic despre asta.

Decembrie, de frig te-ascund în pat,
La sărbători te scot să mă petreci,
Ți-oi vinde un Crăciun anticipat
Și-n vară, o excursie la greci.
Mi-oi face din zăpadă un castel,
Iar gheața pentru ceai am s-o topesc,
Mai storc din poezie un pastel
Și-apoi într-o poveste ațipesc.
Mă cert cu Moș Crăciun pentr-un cadou,
Nu mi-a adus nimic de când îl știu,
Bilete i-am luat de Anul Nou
Să stea înghesuit într-un pustiu.
Am șapcă și mănuși fără curaj,
Bretele îmblănite am să port,
Decembrie mă ia în anturaj
Și împreună mergem la export.

vineri, 8 decembrie 2017

Eu sper la inca un meci cu Franta

Romania a pierdut lamentabil cu Franta, insa acest lucru conteaza prea putin, spre deloc. Sigur, maniera in care s-a pierdut, diferenta de scor, faptul ca n-am legat mai nimic, toate acestea pot aduce minusuri adevarate. Sa nu uitam la ce ne-am uitat, dar nici multa importanta nu trebuie sa dam. Nu mai multa decat trebuie.
Sa vedem... Romania a inceput bine, a marcat de doua ori, apoi tunisienii ne-au aratat ca vorbesc franceza. Nu-i acuz, dar maimutoii aia doi au fost slabuti. Mi s-ar spune sa nu-l enervez pe Doamne, ca prietenii japonezi si argentinieni au fost draguti. Tunisienii vietii au inceput cu doua faulturi la jocul cu pivotul, i-au dat Melindei doua eliminari (una de Mos Nicolae), am mai vazut ei ce-a trebuit de parca aveau neamuri gata de expulzare din Hexagon. Apoi, au venit vreo 10 minute in care n-am gasit poarta nici cu GPS-ul, dar au gasit-o alde Houette, Kalidiatou, Flippes sau Grace. Krumbholz se simte minutat in meciurile cu Romania, insa eu sper sa mai avem un meci cu ele, sa arate si Ambros ce meserias este. Mai ales ca atunci o va folosi si pe Neagu si pe Buceschi, fetele odihnite tot meciul. Nici Alice n-a jucat mult...
Sunt cateva lucruri pe care le-am vazut eu. Nu e obligatoriu sa fie asa cum zic.
Poarta: am plecat la drum cu Denisa titulara, dar dupa meciurile din grupa Yulia pare mai indreptatita de locul din poarta. Argument? Procentajele celor doua in meciurile de pana acum
Extrema atanga: Alice este inca stapana in zona. Iuganu nu stiu de ce nu arata ce poate cand primeste sanse. Iar cu Franta a primit o gramada.
Inter stanga. Cristina este cea mai buna jucatoare din lume, vazuta de unii chiar Dumnezeul echipei (ma enerveaza la culme asta, mai ales ca nu se apara grozav si are undeva la 50% procentaj aruncari goluri). Ramane clar numarul 1. La Zamfir, multe ratari si ceva ce tine de dorinta, dar care aduce si multe fortari (graba).
Centru: Eliza a facut un turneu final decent, insa prea multe sinusoide. Cristina este fata pe care o astept sa explodeze, insa n-o face. Si o astept de ceva vreme. Nu inteleg deloc de ce nu a fost folosita Madalina si, mai mult, nu inteleg de ce a fost lasata pe margine. Sunt insa alegerile lui Ambros.
Inter dreapta: Aici nu pot alege. Melinda are mai multe experienta, Dragut are mai multa forta si parca mai mult curaj. Gabi Szucs va fi folosita doar in aparare, deci ramane asa.
Extrema dreapta: Zuzi este clar titulara postului. Nu inteleg de ce nu este acolo Chiper, dar asta este altceva. Cert e ca pentru Berbece, acest Mondial este unul de cunoastere a lunii mari a handbalului.
Pivot: Nu poate nimeni s-o scoata pe Pintea din rol. A crescut enorm in ultimii ani. Alaturi de Neagu este esentiala in echipa. Cynthia joaca in acelasi rol cu Berbece, in timp ce Timea incearca sa se faca utila.

Momentan, multumesc echipei nationale a Romaniei, care a demonstrat ca poate. Stiu ca si ele isi doresc mai mult, stiu ca se vor stradui si vor da totul. Prima inclestare va fi in optimi cu Cehia, un obstacol care este obligatoriu sa-l trecem. Am intra intre primele opt, intre cele care conteaza cu adevarat. Si Romania merita sa fie acolo.

miercuri, 24 mai 2017

HM Buzau - CS Minaur Baia Mare: 25-35 (14-20)

Primul meci din barajul de promovare / ramanere in Liga Nationala, ce se disputa la Sfantu Gheorghe, s-a incheiat cu victoria echipei CS Minaur Baia Mare, 35-25 (20-14) in compania echipei HM Buzau, clasata pe locul 3 in seria A din Divizia A. CS Minaur s-a clasat pe locul al doilea in seria B, dupa CSM Slatina, grupare care a promovat direct in Liga Nationala, la fel ca si Rapid Bucuresti din seria A.

N-am fost niciun gram de echilibru in acest meci, fetele antrenate de Simona Maior Pasca si Ioana Marta reusind sa se impuna fara nicio problema, conducand ostilitatile inca din prima repriza. Aceasta victorie are importanta sa, deoarece exista si posibilitatea ca anumite cluburi sa nu se mai inscrie in editia viitoare a Ligii Nationale. Practic, CS Minaur si-a asigurat locul al doilea in serie, ceea ce inseamna ca in cel mai rau caz ar putea juca impotriva ocupantei locului 2 din cealalta serie (invingatoarea este prima invitata in Liga Nationala daca cineva nu se inscrie).
Pacat ca nu ne-am orientat mai bine in pauza dintre tur si retur. Pacat ca nu s-au facut una doua transferuri (asa cum a facut Dinamo, spre exemplu), in special la linia de 9m. Asta este, speram ca fetele noastre vor putea produce joi surpriza in meciul cu Danubius Galati, pentru ca e clar ca plecam cu sansa a doua.

HM Buzau - CS Minaur Baia Mare: 25-35 (14-20)
Arbitri: Marian Draghici - Victor Dragut (Focsani). Observator: Doru Dordea (Sibiu)
Aruncari de la 7m: 5-3 (toate transformate)
Minute de eliminare: 12-10
HM Buzau: Cristina Oancea, Alina Lupu - Cristina Clisu 8, Roxana Tabarcea 7, Maria Radu 4, Cristiana Ciuplea 3, Gabriela Drugau 2, Gabriela Moldoveanu 1, Elena Casian, Madalina Mures, Gabriela Dumitrascu, Andreea Gribincea.
CS Minaur: Claudia Cetateanu, Andreea Nastasa - Cristina Andrita 8, Jenica Rudics 6, Andreea Tecar 5, Stefania Balaceanu 4, Alexandra Pricop 3, Maryana Mykytei 2, Iulia Bledea 2, Andriyana Naumenko 2, Bianca Zegrean 2, Oana Bidascu 1, Daiana Gaiu, Raluca Mihai. Antrenoare: Simona Maior-Pasca si Ioana Marta

Miercuri, 24 mai: Dinamo Bucuresti - CSU Resita: 32-23 (17-13); HM Buzau - CS Minaur Baia Mare: 25-35 (14-20)
Joi, 25 mai: Unirea Slobozia - Dinamo Bucuresti (16.00); Danubius Galati - CS Minaur Baia Mare (18.00)
Vineri, 26 mai: CSU Resita - Unirea Slobozia (16.00); HM Buzau - Danubius Galati (18.00)
Sâmbata, 27 mai: locul 2 Seria 1 vs locul 2 Seria 2 (10.00); locul 3 Seria 1 vs locul 3 Seria 2 (12.00)

vineri, 6 ianuarie 2017

Cristina Varzaru - un 13 norocos pentru semicerc

In ajun de Mos Nicolae, acum ceva anisori, nu mai mult de 37, in Corabia, s-a nascut Cristina Varzaru. Si Georgiana, dragii mei... Un miez de fata, ca la 1,67 m n-ai ce sa zici. S-a apucat de handbal si bine a facut. Copil la CSS Corabia, apoi la Oltchim Ramnicu Valcea, stindardul vremii in handbalul feminin. Dar nu s-a dus la Oltchim cu mana goala, era deja campioana mondiala de tineret. In 1998.

Uite si care e echipa de atunci: Tatiana Horenciuc, Talida Tolnai, Ionica Munteanu - Gabriela Tanase, Roxana Gatzel, Mirela Rogoz, Gabriela Rotis, Anisoara Durac, Ramona Vaduva, Anamaria Croitoru, Aurelia Stoica, Madalina Straton, Mihaela Raceala, Cristina Varzaru, Valeria Motogna, Simona Popa.
Antrenori: Dumitru Musi, Mircea Buca, Remus Draganescu (antrenor federal)

Cate fete faine... Ioni, copilul frumos care a fost si la HCM, omucul Talida, “muntenegreana” Gabi Tanase pe care o cheama acum Dukanovic, care a avut grija de romanii care au suferit un accident de autocar in tara ei de adoptie... aceeasi Gabi, care sezonul trecut le-a ajutat pe fetele de la HCM sa scape de serpentinele drumului de la Podgorica spre tara... o stiti si pe Gabi Rotis Nagy, care a jucat in Baia Mare si a ajuns la Hypo Viena si chiar in nationala Austriei. O stiti si pe Vali Motogna, port-drapelul Romaniei la JO de la Beijing, pe Ramona Vaduva Stefan - jucatoare la Ploiesti si sotia arbitrului Romeo Stefan, pe Roxana Gatzel Han. Cei care sunteti cu handbalul in sange le cunoasteti cam pe toate.

Revin la Cristina, care a anuntat ca in vara va renunta la activitatea de sportiva de performanta. Eu vreau sa va spun cand si unde am cunoscut-o prima data. In acel an, 1998, cand ea a castigat titlul mondial cu nationala de tineret... Luna decembrie, putin inainte de Craciun. Destul de aproape de Casa Poporului (de fapt, casa celor care calca in picioare poporul)... pe vremea aia, fostul mare handbalist roman Vasile Stanga, detinea o locatie in care se tinea Bingo Europa... cred ca mai tineti minte, aia cu “Zi-le, domnu Geo”, cu Mitoseru, cu Tociu si Palade. Acum, Stanga este sef la CSM Bucuresti, unde joaca dna Cristina. In acea locatie a avut loc Gala Sportului Romanesc, o gala condusa la microfon de Cristian Topescu. Am participat si eu. Tanaruc de tot... am stat la o masa, impreuna cu dna Dorina, sefa mea de atunci, cu dl Pop, care a primit un premiu pentru rubrica Basorelief.
Nu ma intrebati ce premiu a primit atunci Cristina, ca nu mai tin minte. Au trecut aproape 20 de ani. Insa stiu ca a venit sa primeasca un premiu. Si mai stiu ca a venit cu Alina Dobrin impreuna. Stateam langa scari si cele doua au coborat... Am spus sarut-mana, le-am felicitat si chiar m-am mirat ca stau de vorba cu mine. N-aveam de unde sa ma cunoasca. De fapt, nici eu nu le vazusem. Despre Alina stiam mai multe, ca era mai mare decat Cristina. Fusese si in echipa campioana mondiala de tineret in Brazilia, unde au fost si ale mele din Baia Mare, Cristina Mihai, Ildiko Kerekes Barbu, plus antrenorul Ioan Baban.
Sunt convins ca dna Cristina nu-si mai aduce aminte de acele momente in care am conversat, desi poate isi aduce aminte de respectiva gala. Pana la urma, era o gala... Au urmat 10 titluri nationale, patru Ligi ale Campionilor, medalii cu echipa nationala, titluri individuale, alte medalii si trofee. Are ce povesti...
Doamna Cristina, asa stau lucrurile in viata asta. Sunteti o doamna, m-am lamurit de mult de asta. Aveti si ce oferi studentilor, dna doctor... Eu pot doar multumi pentru ceea ce ati oferit deja. Si nu a fost deloc putin. Nu-mi curge nicio lacrima. Viata ne se termina cu o echipa. Viata nu se termina pentru unii dintre noi niciodata.

joi, 5 ianuarie 2017

Cand sportul moare putin cate putin - Baia Mare, capitala...

Baia Mare a avut sport. Maramuresul la fel. Sportul a incetat sa existe cu adevarat in momentul in care a fost confiscat. Imi amintesc o discutie in ciuperca de la fostul restaurant Diamant, cand un domn, consilier judetean, ne spunea noua, lucratorilor in presa (ziaristi sunt foarte putini), ca Baia Mare va redeveni a doua capitala a sportului maramuresean. L-am si intrebat atunci daca prima capitala e Somcuta...
Sportul a mai murit putin si intr-o zi in care am vazut ca s-a infiintat Partidul Automobilistilor, care s-a unit la un moment dat cu partidul unor tipteri din Viseu... si am fost la o conferinta de presa unde domnul din Viseu sau de unde o fi fost, ne vorbea despre Partidul Automobistilor... am ras cu Marius Cimpian bine de tot atunci
Sportul a murit si in momentul in care am avut o echipa de fotbal FC Baia Mare care a retrogradat in Liga 3, apoi a promovat consecutiv din C in B si din B in A, dar locul a fost vandul la SC Bacau. Atunci, cineva m-a rugat sa-l “fut pe Schorsch”... L-am intrebat de ce n-o face el ca are aceleasi “ferestre ca si mine”. Mi-a spus ca el si altcineva nu poate. Am inteles de ce...
Sportul a mai murit putin si in momentele in care s-a desfiintat echipa de fotbal. Urma sa se construiasca una pe baze sanatoase, cu care sa se ajunga cat se poate de sus. Cat de sanatoasa baza s-a facut am vazut dupa patru ani, timp in care s-a ajuns in Liga 2, la frunte, dar clubul s-a desfiintat. Stadionul arata si mai rau ca inainte, nu exista niciun terenb de antrenament, nu exista echipa nici macar la nivelul Ligii 5. Baia Mare, pentru prima oara in ultimii 80 de ani (cel putin) nu are nici macar o echipa de fotbal seniori.
Sportul a murit si sala mare si frumoasa din Cluj-Napoca, acolo unde zeci de oameni au plans (nu exagerez) odata cu desfiintarea echipei de handbal HCM Baia Mare. O sala pe care n-o sa o avem niciodata in Baia Mare, pentru ca noi am pus mereu caruta inaintea boilor. Adica n-avem infrastructura, dar vrem sa fim niste Dumnezei in sport. A murit si echipa de handbal masculin, sa n-avem nicio problema. A murit cand ni s-a spus de zeci de ori ca nu va muri, ca e singura care poate fi salvata. Uite ca n-a fost.
Acum, avem patru echipe de handbal in Divizia A. Mai multe centre de juniori. Fiecare dintre aceste centre vor sa produca banuti. Daca nu doreau asta, am fi avut astazi maximum trei echipe de seniori. Insa, fiecare vrea sa-si faca business-ul pe banii publici in liga a doua. Nu o sa explic fiecare propozitia sau fraza in parte.
La un moment dat, un domn absolut respectabil din orasul asta a fost solicitat sa se bage putin la handbal. S-a dus, s-a uitat, s-a luat cu mainile de cap si “s-a dus”. Normal.

Spun de ani buni ca e nevoie de o baza de alergare pentru toata lumea. Pentru atleti, pentru echipe, pentru copii, pentru amatori. O baza buna este terenul actual de atletism, care arata ca mama dracului. Nu s-a facut absolut nimic acolo, in afara unor banci si a doua tasnitori. Trebuie o baza cu teren sintetic, pentru ca Baia Mare este in epoca de piatra. In schimb, am avut vizite de politicieni pe terenurile alea nenumarate. Si toti au zis ca e inadmisibil. Ce s-a facut? Nimic.

Ma uit la volei. Am fost mereu la meciuri si oamenii stiu asta. N-am mai mers din momentul in care am auzit ca se intra in case de pierzanie. Am si spus unora. Au disparut unii. Am zis ca nu mai merg la meciuri. Apoi, a venit cineva si mi-a spus ca sunt bani. Nu l-am crezut, de aia nici nu am scris. Dar ca sa nu ma complic, ca mie imi place totul serios, nu prea m-am mai dus la volei.
La rugby ma mai duc. Acolo s-a facut o baza faina si buna. In iarna anului trecut am stat si am povestit cu cineva care dorea sa plece. I-am spus ca se va alege praful de baza echipei, ba chiar si de echipa. Ba chiar cred ca tarie ca asta se va si intampla daca dispare de acolo. Cu toate ca o echipa de rugby “mananca” multi bani, ca nu poate avea o reprezentare internationala ca lumea, vreau sa ramana acolo unde este.

Sportul din Baia Mare este mult sub nivelul obisnuit. Recunosc faptul ca fara dl Catalin Chereches nu aveam sub nicio forma Champions League in Baia Mare la handbal. Asta nu inseamna ca nu are nicio vina in disparitia celor trei echipe in vara. Insa, aceeasi vina o au si cei care i-au spus zilnic “imparate”, si cei care nu i-au spus ca nu e bine sa faca una sau alta, cei care au stiut ca nu e bine. Nu au nicio scuza. Puteau pleca daca nu le convine. Sa plece si sa spuna oamenilor ce e acolo. Cati oameni sunt de vina ca au murit in vara trei echipe? Ca sunt o caruta de datorii? Dupa cum ati observat pana acum, niciunul.

miercuri, 4 ianuarie 2017

Numarul 30 se retrage de la echipa nationala

Portarul lui CSM Bucuresti, Paula Ungureanu (37 de ani va implini in luna martie), a anuntat ca se va retrage de la nationala de handbal feminin a României. Echipa României a participat la o ceremonie de premiere pentru performanta obtinuta la Campionatul European, organizata de sponsorul principal al nationalei. Paula Ungureanu va juca in continuare pentru echipa de club, in urmatorii trei ani de zile, informeaza jurnalistul Pro TV Iulian Nedelcu printr-o postare pe Twitter.

Nascuta in Brasov, Paula Ungureanu a strâns 163 de meciuri pentru tricolore, cu care a cucerit o medalie de bronz (2015) si una de argint (2005) la Campionatul Mondial, dar si o medalie de bronz la Campionatul European din 2010.
La finalul Campionatului European din Suedia, si pivotul Oana Manea (31 de ani) a anuntat ca se retrage de la echipa nationala.

Am cuoscut-o binisor pe Paula cat a jucat pentru HCM Baia Mare. Cand a venit aici cu impresarul ei maghiar a fost in biroul lui Catalin Chereches de la primarie. Nu am simtit prea multa bucurie atunci la dansa, am si scris. Insa nici dezamagire. Au urmat zile in care s-a antrenat cu HCM, a jucat pentru HCM si a castigat bani frumosi de la HCM. Multi de tot. Personal, nu am luat de multe ori legatura cu dansa, avand de suportat si cateva momente de impolitete. Am inteles mai apoi ca nu este extrem de prietenoasa, nu cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Nu m-a deranjat prea mult.
Prestatia sa sportiva o cunoaste cam toata lumea. Buna, bunicica, foarte buna, mai putina buna si meciul cu Corona Brasov. Acela nu-l trec nicaieri. Dupa acel meci a urmat o pauza, dupa care nu a mai jucat pentru Baia Mare si nici “sala” n-a mai pretuit-o.
Nu-i sunt dator cu nimic, ba chiar m-am tinut de cuvant fata de dansa. Nu-mi pare rau ca m-am tinut de cuvant, mi-a parut rau doar ca dansa nu s-a tinut de cuvant, mai ales ca nu eu am fost cel care am cerut ceva, ci dansa s-a oferit.
Ma bucur ca o sa mai joace pentru CSM Bucuresti, pentru ca poate si pentru ca are valoare sa o faca. Nu cred ca s-a retras de la echipa nationala fara sa aiba o discutie cu antrenorul Martin Ambros. Spaniolul vrea sa construiasca o echipa pentru Tokyo 2020. De aceea nu a mai chemat-o nici pe Ionica Munteanu, nici pe Mica Bradeanu. Este treaba lui Ambros cum isi calculeaza pasii pana in 2020.
Paula va ramane cu medaliile si cupele castigate, va ramane cu respectul unor oameni si cu dezamagirea altora, insa fiecare dintre noi suntem asemeni ei. Uneori suntem eroi, alteori nu suntem nimic. Asta nu ma face sa nu-i urez succes la CSM Bucuresti si in viata. Succes!