De la Cluj-Napoca, fara lacrimi

Cluj-Napoca, asa-i zice... Nu Cluj. Sigur, cantecul nu-i “ma sui in dealul Clujului Napoca”. Pana la urma, nu le port eu grija, stiu sa si-o poarte si singuri. Sunt cam franjuri cu psihicul in zilele astea, dar stiu ca viata merge inainte. Nu-s intr-o mare plina de rechini sarati, nu-mi cad nuci de cocos albastre in cap si nici nu-s trist daca filetul e pe dreapta. Avem zile bune si zile proaste. La alea proaste le-am zis ca-s proaste.
Vineri dimineata, cu inima cat un paduche, imi plictisesc trupul cu un gram de gel de dus si sunt in bloc-start pentru drumul de Cluj-Napoca. Ma duc la ultimele doua meciuri din istoria echipei de fete HCM Baia Mare. Stiu asta, dar nu-s amarat. Momentele grele vin abia dupa ce iti dai seama cu adevarat ca nu mai ai lucruri...

In masina discutii despre motoare. Nu ma pricep, dar ii zic prietenului mei felicitari pentru ca si-a luat carnetul. Nu are sens sa povestesc drumul, nici faptul ca n-am reusit sa-mi tin respiratia in timp ce traversam Bizusa, acolo unde capatul e si centrul... Si de unde am multe amintiri, de la buni... Suntem usurel pe graba, pentru ca Digi, sau FRH, sau tragerea la sorti, a decis ca primul meci e Baia Mare cu CSM. Si-i musai de vazut, nu se discuta.
Imbratisare la Ema, urecheala la Airi, mic ghid de folosire a locuintei de la Felix, bagaj depozitat, masina si drum spre sala. Sunt zilele orasului si traversarea Clujului este miraculoasa. Cu masinile din 1981 se circula fluent. Ma tem ca n-o sa ajung la timp, dar nu ma umflu de panica si nu-i consum din neuroni nici lui Felix. Omul are de condus, de raspuns la claxoane, de convins omul de langa el sa suduiasca daca e cazul.

Caut zona info, sa-mi iau acreditarea. Intreb la poarta, fatuca de acolo e sincera: nu stie. Un nene ce statea la coada la bilete stie... Culmea, imi si spune. Merg, evident, in celalalt capat de sala. Nu-i bai. Am timp, ma incadrez, pot sa-mi scriu si echipele. Ajung in zona si ii spun unui domn de la securitate ca vreau acreditarea mea. Imi arata unde sunt. Puse pe o masa si nimeni in zona. Zeci de acreditari... Puteam sa le iau pentru colectie, dar m-am multumit cu a mea. Pe care, fabulosoooooo: scrie Mircea Frumaz. Instantanez stiu ca Frumas vine de la Frumi. Nimeni nu-mi cere vreun act, vreo chitanta. Ma intreaba un nene de la securitate daca am bricheta si i-am spus ca nu fumez. N-avem nici sticle de apa, suc sau din astea. In holul salii e un loc de unde poti lua apa, suc si din astea. Cer un pahar cu apa plata si mi se solicita 6 lei. Ii spun la om: cum sa-ti dau 6 lei pe un pahar cu apa plata de jumate cand tu dai 2 lei pe sticla? Mai bine ma duc la buda si beau apa de acolo. La care omul imi zice: sa va dau si un pahar gol? Mno, fainosag... Imi iau o cola, ca mi se pare mai mic furtul: 7 lei paharul din doza de 2 litri jumate. Si asa n-am mai baut cola de la o serata din clasa a patra.

Intru in sala si ma comut instant pe meci. Mai e putin si incepe. CSM e campioana campioanelor, HCM e echipa care a batut de doua ori in aceste sezon CSM. Sigur, ele sunt favorite. Putina lume intelege ce stoarse de puteri erau bucurestencele, inclusiv mental. Sigur, fetele mele erau si mai stoarse, ca ele nici n-au vazut vreun fluturas de salariu.
Incepe meciul, mergem bine, suntem clar peste Bucuresti. Insa peste noi este dna Stoia Anamaria. In primele 15 minute ne-a luat aiurea cel putin 5 mingi. Dna Stoia, credeti-ma, stiu ce zic. Baia Mare nu va va uita niciodata... (iar daca va uita, le voi aduce eu aminte). Ati reusit sa va bateti joc de o echipa care nu stia nici daca mai apuca pauza meciului sau se desfiinteaza.
Vine un minut senzational: Baia Mare conduce cu 18-17, dam gol si se face, da, ati ghicit, 20-17. Imediat da CSMB gol si e 20-18. Golul 19 nu exista. Si nici n-a mai fost luat de pe tabela pana la finalul meciului. Va puteti uita si pe inregistrarea meciului. I-au pus golul lui Abbingh. Acest lucru mi-a fost confirmat si de Daniel Kotecz, care, la fel ca mine, noteaza faza cu faza.

Pierdem meciul la un gol si sunt suparat. Imi iar “frumazul” si cobor pe teren, ca-mi permite regulamentele vietii. Sincer, m-as fi dus sa-i ofer in dar un sut in fund cuiva. Evident ca m-am abtinut. Ale mele plang, CSMB se bucura. Meci bun, dragilor, meci bun pana la urma. Ies in hol, si caut zona de unde se poate cumpara ceva, o esarfa, un biseptol, ceva. Gasesc stand CSMB. I-am spus dinainte lui Bogdan Vasiliu ca vreau un tricou cu Oana Manea. Nu moca, nu cerseala, pe bani. Nu este, dar imi zice doamna ca poate inscriptiona unul. Imi place mie Oana Manea, care-i treaba? Imi poate purta tricourile si eu pe ale ei. Plus ca are umor. Nu astept saptamana pentru tricoul inscriptionat si imi cumpar unul fara scris. Eu tot n-o sa mai am echipa in Baia Mare, macar sa tin cu cineva. Imi fac si poza imbracat in tricoul lor si cu trofeul Ligii Campionilor.

Merg iar in tribuna si tin cu Braila. Care joaca cu Roman. De acolo stiu mai multe fete, plus ca e si Costica. Insa nu m-am sfiit sa aplaud golurile faine indiferent cine le-a marcat. Am fost peste tot, in anii ce-au trecut / am facut ce-am vrut, in anii ce-au trecut / am ramas la fel / in anii ce-au trecut. Mergem acasa de la sala si ne intristam. Vizita la Lidl, ca-i musai de luat niste beroase si alte cele (eu n-am fost cu mancarea). Stau lejer in fata vitrinei cu pituca... o doamna deschide si isi ia painici. Eu ma uit insistent la dansa. Femeia se ridica, zambeste si ma saluta...
- De ce ma saluti?
- Hahaha, semeni cu un prieten, dar nu la fizic (sigur ala era gras) ci la fizionomie.
Ii intind mana si spun: Mircea. Imi spune si doamna cum o cheama (iertati ingnoranta si lipsa unei memorii decente - daca ar fi corect as zice ca Stoia e de vina si pentru asta)
- Mno, acum ca ne cunoastem, eu zic ca merge si o imbratisare. Ca e gratis.
Doamna se distreaza si ma imbratiseaza. Mai sunt pana la final niste amabilitati, dar e musai sa fiu atent sa nu scape berea din cos prietenul meu :)

Ma duc acasa si scriu nervos. Ma enervez si mai bine si postez si pe legendarul facebook. Ne trezim, povestim, ne plimbam si viram din nou la sala din Cluj-Napoca (nu prind eu ziua in viata cand vom avea si noi asa ceva - nu-i musai asa mare). La noi nici un cacat de teren de atletism nu se poate face.
Nu mai trebuie sa-mi iau acreditare (cu Frumax - suna mai bine). Intru in sala sa vad finala mica. Mai comentam, mai urlam, mai radem si batem. Asta este. Urmeaza un festival de lacrimi, la care am participat si eu. Si multa multa tristete. Aia am scris-o deja. Ma vad cu amici din tara. Suporterii baimareni fac spectacol si in afara salii. De departe (AUZI, BA, BUCURESTI), de departe galeria din Baia Mare a facut tot spectacolul in Sala Polivalenta. Fara Baia Mare aveati o cupa de doi bani, in care facea galerie Ciuriburi si Sughibughi. Cred ca nici nu ajungeau banii sa se plateasca sala (chiria).
Castiga Bucuresti cupa, nicio surpriza. Felicitari, ca n-am eu treaba cu fetele. Dimpotriva. Baimarenii se “impaca” si cu Mayssa Pessoa, iar brazilianca raspunde. Foarte bine. O sa ne lipseasca si Mayssa. Si celelalte fete care pleaca de la CSMB. Vin altele insa. La noi, nu. La noi doar pleaca.

CSMB castiga, HCM moare!

Oricat imi iubesc eu echipa proprie, nu pot sa nu felicit din toata inima CSM Bucuresti si sa recunosc ca au avut un sezon fabulos. Unul inceput poticnit, cu un turneu amical de maxima anvergura foarte bun si o Supercupa Romaniei pierduta in dauna echipei mele. Apoi, cu un parcurs de regularitate in campionat (plus o schisma la nivelul bancii tehnice - pleaca Mette, vine Kim - felicitari amandurora) si cu un singur meci pierdut, dar in momentele in care nu mai conta, cu un titlu meritat si, acum, cu o Liga a Campionilor in vitrina. Fabulos. Maxime felicitari.

Eu cred ca acolo au avut loc schimbari exact atunci cand trebuia. Pe dl. Vasiliu il aplaud, pe dl. Caliman, nu tare. Mai ales acum, pe final, cand el sustinea ca trebuie dat afara Kim, ca nu e de nivelul echipei. Nu e, dl Caliman, asa cum zici. Habar n-are de meserie. Macar daca taceai in zilele astea. Ca filosof nu cred ca ati ramas. Pentru ca trebuia sa fiti intai. Si ca sa vedeti ca nu-s neghiob, va felicit si pe dvs, dle Caliman. Se castiga in echipa si se pierde la fel. Ori si matale ai pus un umar acolo.

Din pacate, Baia Mare dispare din peisaj. In mod normal, la doua sferturi de finala de Liga Campionilor consecutive, la 10 fete in lotul national medaliate cu bronz la Mondiale, cu 75% din echipa la Jocurile Olimpice, trebuie sa vedem sponsori, sa vedem animatie. Acum vedem doar o groapa mare in care sa ne aruncam sentimentele si bucuria din trecut.
Nu. Aici am vazut oameni care stiau handbal dupa ce au vazut 10 meciuri (chiar, si Rasmussen a spus ca Romania e plina de experti in handbal), care stiau totul si carora nu le ajungea ca stiau tot. Nu, ii invatau si pe ceilalti. Si vad ce management grozav au avut. Sute de mii de euro datorie, nenumarate vizite la DNA ale sportivilor, antrenorilor si conducatorilor, controale judiciare, si o mare gaura la final de sezon. In plus, nicio explicatie. Si nici nu vom primi o explicatie la explicatie.