Golul Simonei si placerea de a juca handbal

Simo se asteapta sa scriu spectaculos. Am fost la handbal, a dat un gol frumos, si am promis ca scriu ceva. Daca e ceva normal o sa-mi spuna ca-s de doi bani, daca scriu ceva spectaculos, fabulos, mirific, senzational, de exceptie, incredibil, maiestuos, o sa se spuna ca urmaresc ceva. Ce sa urmaresc, ba? O stiu pe Simo de niste anisori, stiu si ca are o fetita frumi, si un sot OK, eeeehh? De ceva vreme, din spuma marii a rasarit ideea, a fost imprumutata urgent de Tania si noi mergem o data sau de doua ori pe saptamana si jucam handbal. Mai, eu am fost de fiecare data, pentru ca iubesc acest sport. Si cand am fost bolnav. Sa stiti ca si Simo a fost, cred, la fiecare joc. Joaca cat poate, cat are chef, cat n-o suna cineva la telefon in timpul meciului, cat paseaza si baietii. Azi a dat un gol. Am intrebat-o daca a mai dat pana acum gol si mi-a zis ca da, doar ca atunci a fost Dale in poarta si a "fost amabil". E fain ca ne vedem, e fain ca Simo si Carla pot povesti pe margine cand se plicti, ca se poate arunca la poarta, ca se poate alerga si transpira si alte cele. Si ne adunam. Simo, respect!