Poveste cu telenovela

a. Evenimentul a Se povesteste de catre povestitor despre un nea francezu care se duce sa-si caute de lucru in State si care crede ca va prinde o oportunitate pentru a-si imbunatati traiul. Partea naspa a lucraturii e ca monsier-ul avea nevoie de o viza de flotant si cea mai usoara chestie pe care o putea face era sa o puna de-o zdravana insuratoare c-o tipesa de prin batatura americana. Asadar, nea Gerard, c-asa-l chema pe francez, urca pe vapor si disparu tocmai in containerul cu mâncare, pentru ca nu avea bani de bilet. In fine, vaporul se ciocneste cu Statuia Libertatii, in urma unui ricoseu de la al mai mare zgirie nori, dupa ce distruge portul cu tot cu vapoare si o lada de zestre a unei domnisoare de sorginte autohtona care-si facea pomana prin port. Badea Gerard coboara de pe lada cu nuci de cocos din container, urca pe aia cu bulion, apoi sare de pe box-paletul cu mere si, in fine, urca pe grilajul containerului pâna la capatul de jos al celuilalt container in care se transportau rechini si flori de lotus cu broaste decorative pe ele. Se chinuie Gerard, scapa de urcusuri si, tiptil, se strecoara in afara vaporului, care "afara" reprezenta apa. Fiind un bun inotator nu se ineca nici la ponton, nici la balizele de salvare si nici la cele care nu te salveaza. Dupa un efort prelungit, care l-a facut sa-si consume 80% din rezerva strategica de Tic Tac cu care venise, atinge fundul nispos al oceanului si-si dete seama ca de la patru metri adâncime, pâna la mal mai este ceva de lucru. Reveni la suprafata, isi scoase manusile chirurgicale despre care nu avea nici o idee de ce le luase, inota zdravan pâna la mal si se agata de nisipul de pe plaja cu puterea unui om care face lucru de mâna in pauzele de stretching. Se târi obosit pe nisip si adormi in bataia soarelui cu maioul cu gaurele pe el. Cele cinci ore de somn l-au intremat peste masura, ceea ce l-a facut sa alerge putin pentru a obosi. Gerard se ridica si comanda la primul non-stop un non sens: doua chifle cu parizer si o pereche de ochelari de soare pentru protectie impotriva razelor solare. Renunta la ochelari, isi lua chiflele cu parizerul separat si se indeparta de pe plaja, cautând un loc unde ar putea ramine peste noapte. In lungul sau drum gasi citeva ambalaje de carton confort 3, cu baie si toaleta pe hol, doua banci absolut goale in "Central Park", scrijelite cu autograful lui Tom Cruise. Acceptase aceasta din urma varianta, deoarece pa banca era inscriptionat cu cutitul Cruise + Kidman = LOVE si, in plus, mai era desenata si o inima in forma de kiwi cu gust de portocale. Gerard isi dadu seama imediat ca americanii nu sunt tocmai intregi la cap, motiv pentru care isi puse sub cap un somoiog de paie si adormi linistit. Veni ea si dimineata zilei urmatoare. Frumoasa zi si plina de surprize. Gerard trebuia sa treaca la treaba pentru a-si asigura cât de cât existenta. Lua masa in oras: o chifla care-i mai ramasese din ziua precedenta si un pate pe care i-l pusese maica-sa când mergea la scoala. Evident, pate-ul era stricat si Gerard avea toate motivele sa fie trist. Totusi, miza pe cei 31 de ani ai sai, pe sarmul sau impresionant, pe statura sa atletica si pe bustul sau aidoma Colosului din Rhodos. Cel putin asa credea el, deoarece pe colosul asta nu-l stia nimeni, nici macar el. Foarte atent la borduri, Gerard mergea alene pe trotuar, gândindu-se ca surpriza poate veni de unde nu te astepti. Cum el nu se astepta ca surpriza sa apara de unde nici el nu se astepta, scoase un oftat. Ei bine, tocmai in aceste momente de aleasa simtire creativa, trecu pe linga el o tânara, extrem de impresionata. Motivul ii deveni foarte clar francezului in momentul in care tânara il chestionase cu respect: <> Gerard isi dadu seama imediat de intentiile fetei, o invita pe banca, ii lua palma stânga intre palmele lui vânjoase si ii desena cu rapiditate un arc de cerc, motiv pentru care a si fost premiat de catre municipalitate cu 100.000 de dolari americani pentru cel mai ciudat desen reusit pe asfalt. Gerard se simti deja cu totul altfel, doar avea o femeie lânga el. Dar nu uita ca avea nevoie de un permis de munca, hârtia aia ordinara care-i putea permite sa traiasca relaxat in SUA. Apoi, se gândi ca, de fapt, el are nevoie de permis de stat, nu de munca. Doar avea bani. Tânara, impresionata de valoarea lui Gerard si de capacitatile lui, primi sa traiasca alaturi de el pentru tot restul zilelor. Francezul era convins de utilitatea acestui pas important pentru viitoarea sa cariera si pleca la Camera de Comert si Industrie pentru a vedea de niste utilaje. Tânara il urma peste tot, inclusiv sub senila unui impresionant excavator de sorginte italiana, Caterpillar pre numele sau. Abia atunci, organele de ancheta au reusit sa gaseasca portmoneul doldora de bani din buzunarul hainei lui Gerard, pate-ul pe care nu-l aruncase din patriotism si faptul ca tânara se numea Slaney. Surprinzator, cei doi iesira din acest incident olecuta sifonati: Gerard cu urme de senila pe brate, ceea ce-l scutea sa-si mai cumpere tricouri in dungi, iar Slaney cu urme de fata pe senila. b. Evenimentul b Gerard nu se sperie deloc de acest eveniment care era sa-i afecteze imaginea de om vertical, isi recupera o parte din bani (95%) de la organele de ancheta, renunta la mica afacere preconizata si se hotari sa o ia de la capat. Partea cretina a lucrurilor era ca nu stia din care capat sa o ia de la capat. Atunci, hotari sa dea cu banul, dar nu avea monezi. Isi aduse aminte de pate-ul pe care mama i-l pusese la scoala si arunca in sus cu el. Daca ar fi picat cu partea desfacuta ar fi luat-o de la un capat, iar daca ar fi picat invers ar fi luat-o de la celalalt capat. Gerard arunca in sus pate-ul, acesta se invârti elegant de vreo trei patru ori prin aer, zabovi putin in curba trasata de traiectoria aruncarii si, mai apoi, cazu pe pamânt cu partea desfacuta, motiv pentru care Gerard o lua de la un capat. Alesese strada principala care traversa orasul si, nenumarindu-si pasii, o strabatuse in intregime fara probleme, dar foarte obosit. Problemele lui nu-si gaseau rezolvarea intr-un oras atât de mare. Tocmai de aceea, Gerard a ales cursa de 18.30 si a plecat relaxat spre primul sat din apropierea imensului oras. Dupa opt ore de mers pe autostrada, cu viteza impresionanta, soferul de pe cursa deschise usile si-l lasa pe francez, pe alti 15 calatori si pe o tânara, linga o statie de benzina. Tânara avea la ea mai multe ranite si o sacosa. La fel ca in filme, Gerard se impiedeca de sacosa, care, la fel ca-n filme, isi deserta continutul pe jos. La fel ca-n filme, Gerard isi ceru scuze imediat de la tânara si incepu sa culeaga de pe caldarâm produsele cazute din sacosa: un rimel, doua banane, o oglinda retrovizoare cu sticla mata de Cadillac albastru, sase conserve de peste in ulei vegetal cu chili, doua franzele cu diametrul de 5cm, o punga de plastic inscriptionata cu pixul de un vagabond in autobus si o cutie de pate. Ba nu, cutia de pate era cea a lui Gerard, dar ii cazuse din buzunar când se aplecase sa strânga celelalte obiecte. Atunci, tânara care asistase naucita la toate aceste mutari, isi ceru scuze ca-n filme, lua cutia de pate si i-o restitui francezului. Pentru ca nu avea cum sa n-o ajute sa-si care bagajul, Gerard insista ca-n filme sa o insoteasca pe tânara. Pentru locuitorii acelui sat, distanta de 3km la care statea fata fata de pompa de benzina era o nimica toata, ei considerând deplasarea un lucru extrem de nimerit pentru jogging. Gerard se lua pe urmele tinerei, care l-a scutit de-o corvoada in plus luindu-si rimelul din sacosa. In sfârsit, dupa ce distanta a fost parcursa, fata se aseza in pridvor si-l astepta pe Gerard cu o citronada bine facuta si trei cuburi de gheata reci ca gheata. Gerard a sosit dupa sapte minute, motiv pentru care a si fost penalizat cu 12 puncte, s-a asezat si el in pridvor si, ca in filme, nu i-a spus nimic fetei, aratându-si insa virtutile masculine si dungile de pe brate. Se infiripa o idila ca-n filme si pentru a avea continuitate toata povestea au hotarât sa intre in casa. Tocmai când ajunsese la usa dormitorului, fata isi aminti de citronada uitata pe veranda si se intoarse brusc lovindu-l pe Gerard si prabusindu-se in nesimtire alaturi de el. Evident, ca-n filme, organele de ancheta au aparut imediat, chiar daca nu stiau nimic de intâmplare. Abia atunci ei au reusit sa afle portmoneul doldora cu bani din buzunarul hainei lui Gerard, pate-ul pe care nu-l aruncase din patriotism si faptul ca pe tânara o chema Slaney. Cei doi au iesit olecuta sifonati din stupidul incident. Gerard nu a reusit sa-si bea citronada, deoarece se sacrificase unul dintre anchetatori sa i-l bea, iar pe spate i-a ramas o urma de la scari, motiv pentru care nu mai trebuia sa-si cumpere tricouri cu mineci si spate in dungi. Slaney a scapat de tot, ea lovindu-se cu capul de prima scara. c. Evenimentul c Gerard reusi cu oarecare dificultate sa-si recupereze banii din mâinile organelor de ancheta (cca 95%) si facu rapid un scurt calcul: 10.000 de dolari pierduti aiurea. Devenise sponsorul organelor de ancheta si se gândi automat la niste imprimeuri vazute pe tricourile din tara sa. Totusi, considera ca nu merita efortul, renunta la ideea cu tricourile si pleca de la casa fostei tinere Slaney. Evident, o lua pe jos, linistit, uitindu-se mirat in ochii cetatenilor, care nu pricepeau de ce nu foloseste aceasta distanta pentru jogging. Era insa mult prea obosit pentru a cauta sa salveze din aparente si le lasa sa se descurce singure. A ajuns din nou la pompa de benzina si a s-a gindit sa alimenteze. N-avea ce. Se puse pe asteptat si-l duru. Ceea ce credea el ca este un simplu bolovan, era un bolovan mult mai simplu. Greu de explicat senzatia. Isi aminti ca are bani si intra in magazinul mixt de linga pompa, pe care tocmai il deschisese o tânara cu citeva zile in urma (alaltaieri). Intra in magazin, studie rafturile cu mâncare si pe cele cu sucuri, isi lua o franzela, doua savarine cu sirop de cola, o jumatate de kilogram de carne pentru mici si un pate ce se poate prepara tartine ca atare. Se duce la casa sa plateasca, fix in locul unde il astepta tânara, iar aceasta ii calcula imediat ce avea de platit. Nu degeaba isi luase ea calculator cu functii. Stând foarte apasata de povara noii sale meserii, tânara ramasese absolut surprinsa de alegerea lui Gerard si-i marturisi in taina (nu mai era nimeni in magazin) ca si ea prefera acelasi tip de pate. Cum o simpla cutie de pate poate dezlantui energii nebabuite si poate insemna un prim pas catre marea dragoste, tânara ii propuse lui Gerard sa ramâna impreuna. A inchis simplu magazinul mixt, a pus cele doua lacate "Tri Circle", a tras storurile pâna le-a rupt si, luându-l de mâna stânga pe francez, caci in dreapta tinea pate-ul, au urcat fiecare in masina proprie, iar apoi Gerard in masina ei si au plecat relaxati spre casa tinerei. Drumul se intindea pe vreo 400 km, dar tânara era multumita de naveta. Soseaua curgea monoton, temperatura aerului era propice pentru un pescuit in apele stationare, muzica urla, apa din radiator avea temperatura normala, iar jigloarele functionau fara cea mai mica problema. Gerard se simtea excelent, iar tânara ii facea sistematic cu ochiul. Putin mai tirziu, Gerard isi dadu seama ca tânara avea un tic nervos, dar acest lucru parca ii sporea sarmul. Dupa prima suta de km, tânara a obosit. A deschis portiera linga un izvor de apa minerala aflat acolo mai accidental decât orice organ de ancheta surprins, isi ostoi setea si urca din nou la volan cu eleganta unei dame care stie sa-si puna singura centura de siguranta. d. Evenimentul d Trebuie sa ma scuzati putin, dar vreau sa citesc revista "Capital". e. Continuarea evenimentului c Gerard a ramas la locul lui multumit de situatie. Un simplu pate ii putea reconstrui viata. Si se gândea cu multa placere la faptul ca intr-unul dintre buzunare avea si pate-ul pe care i-l pusese mama lui la scoala. Si tot gândindu-se la virtutile acestui superb produs alimentar, simti dintr-o data o zguduitura brutala, dupa care si-a pierdut cunostinta. Ca in orice stat american care se respecta, organele de ancheta si-au facut imediat aparitia, chiar daca intâmplarea petrecuta pe autostrada putea sa intârzie. Abia atunci, organele au reusit sa gaseasca portmoneul doldora cu bani din buzunarul hainei lui Gerard, pate-ul pe care nu-l aruncase din patriotism si faptul ca pe tânara o chema Slaney. Ambii locuitori ai automobilului sifonat au iesit olecuta sifonati din groaznicul accident. Lui Gerard i-a ramas o urma pe fata din lovitura cu capul in parbriz, motiv pentru care nu mai trebuia sa-si cumpere tricouri. Slaney a scapat de tot, ea ramânând doar cu bucuria de a se indragosti de un tip care savureaza un pate ce poate fi preparat si tartine ca atare. Cu o oarecare dificultate, Gerard trebuie omorât, deoarece Dana s-a saturat sa se uite la telenovele, precum se va satura si sa le citeasca. Iar eu m-am plictisit sa scriu despre un francez care vrea o gramada de chestii si pâna la urma ramâne fara bani.

Trebuie sa uitam cat mai repede...

Nu stiu daca observati (cred c-o faceti), dar echipele din Maramures n-au o arhiva prea bogata. Pierde Mineru cu 5-0 la Oradea si spune Buia ca meciul trebuie uitat cat mai repede. Nici sa nu va imaginati ca nu-l uita. Altfel, n-ai lua 5-0 imediat si de la Poli Timisoara. Dupa meci, Buia spune ca e un meci care trebuie uitat. Pierde HCM, fatucele, la un milion de goluri diferenta la Cluj, Buceschi vine si spune ca baimarencele doresc sa uite meciul de la Cluj si sa bata CSM Bucuresti. Au mai pierdut niste meciuri la diferente care ne aduc aminte de alte sporturi, dar s-a uitat. Minaur a fost nevoita sa uite meciurile cu Extrem, Fagaras si Oradea, pentru a se putea concentra cum se cuvine la meciurile pe care Fagaras le-a jucat la Sannicolau si acasa cu Oradea. Uite asa ajunge la baraj si HCM Minaur. Io zic sa nu tot uitam meciurile astea, poate ni se scad din clasamente si mai trebuie sa jucam in vara altele. Nu mai aveti vacanta... Sau poate ca ar fi tare bine daca am adauga niste puncte sau meciuri, daca ne-am stradui putin dragi tovarasi si prieteni. Acum o saptamana, vineri, m-am intalnit cu unul din sportivii natiei la o crasma. Era trecut de ora 24.00 si era muci. A stat in buda cca doua minute pana a reusit sa-si incheie slitul. Cine stie, poate ca odata si l-a incheiat rau si a dorit sa uite intamplarea, iar acum nu-si mai aducea aminte cum e bine sau cum e rau.

Banciu nu s-a dopat ca Messi

Lui Banciu nu-i place Messi... il considera “lucratura” doctorului Fuentes, la fel ca pe toti jucatorii spanioli ai Barcelonei, la fel cum se intampla, dupa cum Banciu spune, cam cu toti sportivii spanioli de la jocuri. Adica, in traducere libera, aproape toata Spania se dopeaza, deoarece referire se face si la jucatorii de tenis (foarte buni) si la ciclisti... In multe cazuri, are dreptate, dar nu in marea lor majoritate... Lasa-ma sa cred, Banciule, ca englezii sunt foarte curati, mai ales fotbalistii, care joaca mai multe meciuri pe an chiar decat spaniolii... ca germanii sunt si ei beton de curati sau chiar ca dragii tai francezii sunt cei mai curati oameni din lume.. despre romani ce sa mai vorbesc, ca noi nu prea mai luam medalii nicaieri; iar aia de iau, clar sunt dopati. Practic, traim intr-o lume dopata, intr-o lume in care fiecare incearca sa-si imbunatateasca performantele, cum altfel, decat furandu-l pe coechipier, pe adversar, pe cel care nu reuseste sa se dopeze chiar atat de bine ca mine. Lui Banciu nu-i place Badea. Si Banciu sustine ca e mai bun decat Badea. Chiar si este din punctul meu de vedere. Asta inseamna ca Badea se dopeaza usurel, in timp ce Banciu ia steroidul geografic, materie care-i place enorm. Pentru ca ne povesteste mereu de capitala statului Congo (hei, sunt doua state Congo, implicit au doua capitale)... de Swaziland si de Madagascarul lui Mazare, de Corsica lui Napoleon.. te-ai prins aia din Sud, ca baietii din Nordul Cosicii nu-l suporta pe Napoleon.. Adica aia din Ajaccio il simt de-al lor (si chiar este ca acolo s-au nascut), in timp ce durii din Bastia nu-l suporta. Banciu este filo-francez, adica are un doping serios de franceza sub crestet. Mi-am placut mereu cand a comentat cu Radu Naum Turul Frantei, dar le-am detestat mereu frazele nenumarate in limba franceza rostite in Le Tour... asa cum au facut si la emisiunea comuna pe care au avut-o la B1, asa cum face Banciu si la emisiunea sa de acum... Romanii, intr-o mica majoritate iubesc francezii. Pana la urma, nu ma intereseaza daca Banciu il iubeste pe Messi. Treaba lui cu cine tine, ce OM vede in continuare (club care n-a furat absolut nimic nici in epoca lui Tapie, nu-i asa?). O sa ma uit in continuare la Banciu si n-o sa ma uit la Badea. Dar uite, chiar in seara asta, joaca Barca cu Chelsea. Si, dle Banciu, poti fi sigur ca n-o sa ma uit la tine, o sa ma uit la Messi... nu esti suficient de bine dopat:))

Asa as fi vrut si eu baschet

M-am uitat la TV la meciul de baschet dintre Cluj si Tg. Mures. Meci frumos, jucatori de valoare, atmosfera super. Sala plina, cantece, tot ce vrei, frumos. Instant mi-am adus aminte de echipa de baschet ce-a existat un sezon in Baia Mare. Si care, chiar in Divizia a doua fiind, aducea peste 7-800 de oameni la meci. Si chiar daca intrarea era moca. Si la volei e asa, si la rugby e asa, dar nu se strang atatia oameni la orice meci, mai ales la alea usoare. Si vorbim aici de echipe de prima liga.

Am intrebat-o atunci pe dna Birtas daca s-a legat si de politica putin, ca de acolo vin banii (din pacate). Mi-a povestit ceva de politica sportului si i-am spus ca va disparea. Asta chiar daca primaria era condusa de oameni care jucasera baschet de performanta. Si a disparut echipa asa cum a aparut.

Daca imi fac azi teren si costa o gramada, nu e normal sa cer si maine bani sa-mi fac teren? Daca azi imi spui ca in luna aprilie va exista un teren sintetic in Baia Mare, pentru alergare, iar eu rad, cine mama dracului are dreptate? Singurele baze decente din oras sunt fix cele ce nu tin de primarie... Adica sala si bazinul de inot. Daca am bani multi si spun ca fac sistemul de drenaj la stadion, e nasol daca incep sistemul de la casele/vilele de mai sus? Daca am un teren de atletism, pot sa-mi bag picioarele in el si de 8 ani sa nu aduc o roaba de zgura pe el?

Minaur (HCM) are sanse sa mearga la baraj. Ba chiar ar putea sa-si aduca jucatori, care sa semneze contracte pe un an, inainte de baraj. Pe cine lamuresti sa vina in Baia Mare atata vreme cat astia de aici nu si-au luat salariile de ceva vreme (nu mai conteaza managementul senzational de pana acum)?
Fotbalul se pare ca nu mai are nicio treaba. Hotico da drumul tuturor si vinde ce poate. M-am lamurit si cu asta. E greu de tinut o echipa de fotbal cand n-ai bani destui. Performanta, nu.
HCM la fete are o echipa rezonabila, care se incheaga pe zi ce trece. Pariez ca iar pleaca in vara cele mai bune jucatoare si noi tot construim (chiar si din cele care sunt sub contract).
La volei merge treaba dupa cum se munceste si cat noroc este. Oricum, echipa nu este pretuita cum trebuia, dar nici voleiul din Romania nu prea conteaza.
La rugby tinem echipa, tinem jucatorii, dar vom avea probleme cu Timisoara. Oricum stam sus. Baiul e ca nici aici Romania nu conteaza.
Fotbalul de fete, chiar in prima liga, nu are impact mai deloc si nici nu-l pretuiesc localii.