Mult Happy New Year!

Dragii mosului (pentru tinerii sub 40 de ani), prunci (sub 20 de ani), dragi tovarasi si prieteni, bã, m-am trezit. Behai de somn (sper sa nu ma auda Becali, ca ma ia la saivanul de la Steaua) si m-am gandit ca mai tarziu nu voi avea timp sa scriu nimic. De parca ar interesa pe cineva:)))

Sa fiti sanatosi in 2012 (nu-i musai sa crapati dupa), sa va cânte la nunta Iron Maiden si freza unui stomatolog, sa câstige România la handbal feminin fara sa injur vreodata si fara sa-mi albeasca vreun fir de par, sa luati cina cu Monica Belucci in timp ce va cânta “The Gutzã” la ureche, sa calatoriti in acelasi autoturism cu Michael Schumacher muci de beat, sa nu dati bani imprumut, sa va platiti taxele la stat si statul sa va ofere in schimb alte taxe de platit (asta chiar se va intâmpla), sa nu va pierdeti nuca de cocos albastra, sa gasiti femeia si barbatul potrivit si sa-i casatoriti intre ei, sa faceti de cât mai multe ori dus, sa aveti apa calda la casa de vacanta, sa aveti pampersi când faceti pe voi (pentru cunoscutii sub doi ani si pentru cei mai emotivi), sa visati ca sunteti Messi si sa va gasiti echipa in judet II, sa fiti Messi si sa-l vizitati pe Grumaz.

Sanatate dragutilor de voi si numa’ bine! Sanatate, ca boala vine!

Vai de curu' nostru - anul trecut. Nu s-a schimbat mare lucru

A mai trecut un Craciun. Pentru a doua oara in ultimii 39-40 de ani n-am cântat nici macar o strofa dintr-o colinda, n-am facut nimic (hai, poate o jumate de strofa). Iar n-a fost zapada afara si nici in casele unde am fost, spiritul sarbatorilor de iarna exista numai si numai la televizor, acolo unde ne sunt prezentate niste lucruri fabuloase in fiecare an. Am scris ceva anul trecut si nu pot modifica mare lucru.

Vai de curu' nostru ca natie. In maxim 5 ani cred ca nu mai avem nicio sarbatoare proprie la care sa facem referire. Sarbatorim Thanksgiving day si ne umplem curcanul cu pui, sarbatorim Ziua Sf. Valentin care nici nu este la noi in calendarul bisericesc pe 14 februarie, sarbatorim Ziua Mortilor Americani, ziua viilor francezi, ziua prostilor de romani si ziua inaltarii falusului la vechi mayasi. Orice sarbatorim, numai sa nu fie romanesc. Ca, nu-i asa, tot ce-o romanesc e de cacat. Inclusiv noi.

Nu mai colinda nimeni (foarte putini), nu mai stie nimeni mai mult de doua strofe de colinda. Nici macar copilasii din vecini nu mai vin sa-ti spune un cantecel... Unicii care mai vin sunt tiganii, dar si ei au probleme ca sunt interfoane. Atat. Jenant. Revelionul il va sarbatori toata lumea, de asta sunt sigur. Ne vom duce la ceva crâsma cu filet pe dreapta, unde om decarta peste 1,5 milioane lei / cap de vaca furajata, vom fi tare atenti cu furculita de mancat pui (tarane, puiul se manânca cu mâna) si vom rade de vecinul nostru ca habar n-are sa bage-n gât un peste si nu stie nici la ce foloseste apa cu lamâie de lânga, mai ales ca el n-a cerut limonada.

Stau si ma gândesc ca traiesc in Maramures, unde mai este ceva Craciun, desi tind sa ma indoiesc pe an ce trece. Iar daca eu m-am distrat atât de bine, ma gândesc cum s-o distrat bucurestenii. Fraierilor, peste 3-4 ani o sa si lucrati de Craciun!

Abia astept sa fiu pensionar, iar daca se poate, si sarac

Macar in luna decembrie. Nu-mi fac iluzii ca voi fi un pensionar bogat si am toate motivele din lume sa cred asta, mai ales ca nici la Loto nu joc. Copil nu mai pot fi, nici bogat, nici sarac. Nici asistat social major si nici homeless nu-s. In schimb observ foarte frumos ce se intampla mereu in luna decembrie.
O masa redusa de oameni face cadouri unei mase imense. Aia de merg la munca. Ei trebuie sa cumpere copiilor lor si familiei cadouri de Mos. Si nu se egzista sa faci cadouri doar de Craciun, pentru ca si Nicolae exista (are grija televizorul sa informeze orice copil).
Apoi, tot aia trebuie sa dea baniu la scoala pentru serbare, sau sa-i cumpere propriului prunc ceva pentru a nu se face de cacao la scoala.
E bine sa te uiti prin casa binisor sa vezi de ce te poti dispensa in luna decembrie, deoarece sunt cateva zeci de mii de organisme si organizatii care ajuta copiii, batranii, orfanii, ciurigaii, strainii, apatrizii si nucile de cocos albastre.
Te uiti la TV si n-ai de ales, mai dai si tu un SMS pentru cine stie cine te emotioneaza. Pe bani, normal.
Vine Hrusca, te pui... mai scoti niste bani din jeb, sa vada ai tai... o singura data pe an vine omul aici, nici atunci sa nu-l asculti?
Se fac tot felul de concursuri, de smecherii, unde nu te bagi, ca-ti bat altii obrazul. In decembrie, trebuie sa castige ori un copil, ori un batran, ori un sarac, ori si una si alta.
Culmea, desi toate acestea iti slabesc bugetul, iti face in general placere sa executi gesturile astea. Iti aduc multumire in suflet.

Bravo, Silviu... cu pinguinii tai...

Ieri, The Telegraph sau Daily Telegraph mai degraba, a publicat o fotografie foarte frumoasa a baimareanului Silviu Ghetie, fotograf profesionist, in sectiunea “photo of the day”. Adica marti, 13 decembrie. Absolut de apreciat, mai ales ca fotografia este de sezon si e foarte frumoasa. Pun si eu aici aceasta imagine, pentru a putea judeca si dvs.

Il cunosc pe Silviu de foarte multa vreme, vreo 25 de ani si ne-am inteles de multe ori bine, alteori mai putin. Dar niciodata n-am fost cei mai buni prieteni si nici cei mai mari dusmani. M-a invatat si pe mine niste lucruri din arta fotografica si nu i-am ramas dator. Chiar am acasa mai multe poze facute de el (cu mine, evident). Mai pot spune ca el i-a ajutat si initiat in tainele fotografiei si pe alti prieteni ai mei.

Poza a aparut pe 13 decembrie, cineva a vazut, a postat pe facebook si de aici a inceput spectacolul. Ziarul Daily Telegraph este pe locul 4 ca vanzare in Regat, iar asta inseamna undeva la 800.000 de cititori zilnic, ceea ce nu-i de colea. Plus vizitatorii de pe internet. Nu se compara cu The Sun, dar oricum vinde foarte mult (si are alta calitate). Nu e tabloid ca The Sun (sa nu mai aud ca englezii nu sunt fani can-can, click si lbertatea).

A inceput toata lumea sa scrie de Silviu Ghetie. Ca e o imagine senzationala, ca Silviu e deja celebru in Anglia, ca fotografia a facut inconjurul lumii, ca dintr-o data Silviu e genial si, asta ma enerveaza cel mai tare, incep asocierile, care pâna acum nu numai ca n-au fost facute, dar nici macar nu s-a gândit cineva la asta. De azi apare peste tot, colegul nostru, cel care a lucrat la noi, colaboratorul nostru permanent, colaboratorul nostru senzational. Astia care pun pret pe munca lui Silviu doar când se pot lauda. Silviu este mai degraba un free-lancer. Si tin minte anul 1997, cand incercam impreuna cu Silviu sa ne angajam la Graiul... in luna ianuarie, pe 27 s-a pus in discutie angajarea noastra... si s-a ridicat unul mare de tot de la Graiul si a spus ca nu ne pot angaja ca am mai lucrat si in alta parte. Ce bou... Nu m-ar mira ca acum sa scrie ceva in Graiul despre Silviu... Si mai tin minte si alte cutricareli peste care a fost nevoit sa treaca. Si mai stiu ca nici acum n-are un job stabil...

Fotografia este realizata iarna trecuta. Am vazut-o prima oara pe site-ul rusesc photoforum.ru. Habar n-am daca a fost publicata si in alta parte mai devreme. Si a primit acolo comentarii frumoase. Este o imagine reusita, cu care chiar se poate mândri. Dar vad ca mai mult se mândresc altii cu Silviu. Dragule, de mâine iar nu te mai baga in seama, chiar daca te duci la ei cu un portofoliu de imagini senzationale. Altii stiu...

N-o sa faceti nimic nici acum...

Sunt oameni pe pamântul asta care se cred orice. Se cred Dumnezei, se cred Atotstiutori (unii, ca Borcea, Atotstivuitori), se cred Chuck Norris, se cred Desteptii Pamântului. Si, in virtutea (oare?) acestei credinte proprii, isi permit sa strânga laturi si sa la arunce in capul oricarei persoane care nu-i linge in fund sau care nu le face pe plac.

Becali George este unul dintre acestia. El isi permite sa faca pe toata lumea cum vrea, sa injure pe cine vrea, sa faca ce vrea lichenii lui, ca muschi are numai angajati. Omul a inventat respiratia care injura, cuvintele care put, transpiratia care mimeaza inteligenta, palaria si fularul care gândesc in locul tau.

Poate Balaj sa fluiere prost un meci. Poate sa faca greseli. Il porti face corupt chiar si fara vreo dovada, il poti face chiar si nenorocit. Dar nu poti spune astea: “Astfel de oameni nu trebuie sa traiasca, sunt niste jagardele”... “Il rog pe nenorocitul asta de Balaj sa ma dea in judecata. Zicea ca are si el copii si nevasta acasa si nu-i place sa fie facut in toate felurile la televizor. Pai, bai, nenorocitulle, nici copii nu meriti sa ai”. Asta nu poti face, nu poti spune. Esti un mârlan daca faci acest lucru...

In locul arbitrilor din Liga I as refuza sa arbitrez meciurile echipei Steaua. Arbitrii ar trebui sa se uneasca si sa refuze sa arbitreze Steaua datorita acestor declaratii. Sigur, acest lucru nu se va intâmpla niciodata, n-avem noi atâta demnitate. Si uite asa, vor veni altii la rând care si-o vor lua...

Carte de bucate cu Gazeta

Anunta GSP ca marti da ziarul cu o carte de bucate; cea mai cea carte din Rumunija, cea mai adevarata reteta de nuci de cocos albastre... habar n-am, nu sunt fan, dar daca tot era de cumparat la pret bun, de ce sa nu... uit s-o cer dimineata cand merg la lucru, dupa care, dupa-amiaza, ies s-o cumpar. Crezi ca am mai gasit-o undeva? Nici vorba. Nu spun unde am cautat, nu spun locatia, pentru ca n-am chef sa fac nici un rau persoanelor care muncesc acolo (evident, daca as face vreunul).
Mi-am dat seama hiperclar ca toti angajatii de la chioscuri au prieteni, au clienti carora le tin ziarele preferate, carora le tin cartile care trebuie sau mai stiu eu ce. De ce mi-am dat seama? Simplu ca buna ziua: doamnele se uitau la mine ca la ceva curiozitate cand le-am cerut cartea si m-am mirat ca nu mai este; apoi, doamna mea preferata (ca am si eu, doar nu-s tembel, m-a certat, spunandu-mi sa nu mai fac din astea si sa-i spun inainte daca o vreau. Oricum, a facut ea o comanda si sa mai trec maine pe acolo, poate o are. In traducere libera: mai am trei sub tejghea pentru te miri cine, dar daca nu vine unul, ti-o dau tie maine, pentru ca oricum imi lasi 50 de bani sau un leu de fiecare data cand cumperi ceva (a murit Ceausescu?)

Cât de mult imi iubesc tara?

Ma tot gândesc cam cât de mult imi iubesc eu tara?
Daca pornesc televizorul, il vad pe Gigi Becali si n-o mai iubesc asa mult. Asa ca inchid televizorul si ma apuca o dragoste de nici laptele praf nu-mi mai place.
Apoi, nu ma pot abtine si deschid din nou televizorul. Il vad pe domnul Tudor de la Antena 3, personajul care ma enerveaza cel mai mult din toata media. Deci, inchid din nou televizorul. De aceasta data cu ura (nu stiu cum il cheama, dar e ala ce tot merge la Gâdea).
Trec câteva minute, care mi se par luni si nu ma pot abtine. Iau telecomanda si-i dau drumul din nou. Ion Cristoiu le stie pe toate. Cristoiu mamii ei de treaba... inchide!!!!!!!
M-am linistit. Sunt convins ca merita sa ma uit la ceva frumos. E emisiunea lui Badea, la final, când zice “Traim in România si asta ne ocupa tot timpul”. Cea mai tare replica din viata lui Badea, spusa insa, mai intâi, de sora lui. M-am nelinistit.
Tremurând cu tot tremblingu’ la indemâna il pornesc... Monica Tatoiu are o reteta impotriva tremuratului, pe care o poti folosi fie in bucatarie, fie la farmacie, fie ca reteta financiara. Cu acelasi rezultat. ‘te drek...
Nu stiu daca imi iubesc tara si cât. Cred ca in urmatorii 10 ani o sa ajung sa iubesc maxim vreo doua curve... stiind, evident, ca-s cele mai respectabile
Hai, pa... si petrece, maestre, de Ziua Românilor. O sa-ti faca onoarea sa-i vezi: Gigi, Tudor, Cristoiu, Tatoiu, Badea si altii.