Mi-am adus aminte de poanta cu cei doi indivizi care se plimba pe malul lacului si un altul este in lac strigând dupa ajutor: Help, help... Ce zice, mã? Zice ca help...
Am anuntat ca sâmbata e deranj pe sosele, ca ies baietii (nu ne suparam daca veneau si fete) la un traseu. Cu poate fiecare, dar nimeni nu rãmâne singur, nu rãmâne in spate. Ca nu-i fain, daca stabilesti ceva... Chiar daca am facut eveniment pe facebook, puteam paria ca nu va veni niciun alt om in afara celor cu care vorbisem deja la telefon. N-a putut veni Dan Cristian, dar e de inteles la el.
Am plecat sase: io, Felix, Dan Mezok, Popa, Andreicut si Arnold. Biciclete de la cele mai bune la cele mai putin bune, dar cu entuziasm.
Am ales varianta mai greuta a unui traseu frumos: Baia Mare, Satu Nou, Catalina, Sacalaseni, Coas, Copalnic, Berinta, Carbunar, Grosi, Baia Mare, undeva la 44,5 km. Cu niste dealuri frumusele, pentru care iti trebuie 80% picioare si 20% minte. Doar eu si Felix stim traseul, pe care l-am facut cu bitza. Ceilalti au fost cel mult cu masina.
Pâna la drumul spre Coas nimeni nu are nicio treaba. Ne oprim la izvorul de la intrarea in Coas si apar primele poze. Una meritata, cu tabla care anunta ca intri in Coas si pe care scrie: avem sase cimitire, spital niciunul... asa ca aveti grija cum conduceti. Le spun prietenilor mei sa stea linistiti: "Ce a fost mai usor a trecut". Urmeaza primul deal, si stiu ca-l vor urca toti fara mari probleme. Ii rog sa umble la viteze din timp, sa nu fie probleme. Urmeaza un pic de plat, dupa care o usoara coborâre si apoi cel mai tare deal... destul de lung si foarte inclinat. Unii se iau la concurs, altii pun pusca jos si o iau la pas... Nu-i nicio problema, pentru ca-i greu sa urci dealul impingând de bitza... ne oprim putin sa vina toata lumea, la un cimitir (probabil primul din alea sase de pe tabla). Continuam pe bitze si panta nu mai este asa de urâta, chiar daca pâna la Interâuri se mai pune o data bitza jos. Asteptam din nou si ajungem in sfârsit (si sfârsiti) pe coama dealului... facem poze si-i felicit pe baieti ca au ajuns pâna acolo...
Urmeaza o coborâre pâna in Copalnic, de cca 1,5 km, maxim 4 minute daca stai mult cu degetele pe frâna. Se trece usor de 50 km la ora... Ajungem jos, unul dintre noi este si el aproape... I se striga sa deschida parasutele, sa inchida flaps-urile, se râde bine. Doar el nu râde... si nici n-are cum, a facut pana... bine ca n-a cazut si n-a patit nimic. Cazul este rezolvat si masina de asistenta apare cu o domnita amabila si unul dintre noi, cazut la datorie, merge cu masina acasa. Nu inainte de a rade doua beri... Mezok are umor si spune ca tot ce s-a consumat la masa aia din Copalnic face mult mai mult decât toate caloriile consumate de noi pe drum pâna acolo. Si asa e:)
O luam spre casa, 22 km... le spun unora ca se mai dau de doua ori jos de pe bitza pâna acasa, pe dealurile de la Carbunar si de la Grosi... nu ma cred... spre marea mea satisfactie si uimire in acelasi timp, oamenii au super-ambitie si urca pe bitza la Carbunar, fara sa se dea jos. La Grosi nu mai pot, e si capat de drum... Apoi urmeaza coborârea si orasul... Ma bucur ca s-a terminat totul pe bitza, ma bucur pentru cei care au terminat si care, pariez, astazi, suufera destul... Apoi, seara, dau telefon si, in formula aproape completa de revedem la Photo pub... o bere fac eu cinste.. apoi mergem acasa...
A fost frumos, chiar daca astazi, unii vor "zice ca Help"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu