vineri, 31 decembrie 2010

Mult Happy New Year


Dragii mosului (pentru tinerii sub 40 de ani), prunci (sub 20 de ani), stimati colegi (Purci), dragi tovarasi si prieteni, m-am trezit. Am facut niste poze aseara, le-am lucrat putin, behai de somn (sper sa nu ma auda Becali, ma ia la saivanul de la Steaua) si m-am gandit ca mai tarziu nu voi avea timp sa scriu nimic. De parca ar interesa pe cineva:)))
Sa fiti sanatosi in 2011 (nu-i musai sa crapati dupa), sa va cante la nunta Iron Maiden si freza unui stomatolog, sa castige Romania Campionatul Mondial de handbal feminin fara sa injur vreodata si fara sa-mi albeasca vreun fir de par, sa luati cina cu Monica Belucci in timp ce va canta Guta la ureche, sa calatoriti in acelasi autoturism cu Michael Schumacher muci de beat, sa nu dati bani imprumut, sa va platiti taxele la stat si statul sa va ofere in schimb alte taxe de platit (asta chiar se va intampla), sa nu va pierdeti nuca de cocos albastra, sa gasiti femeia si barbatul potrivit si sa-i casatoriti, sa faceti de cat mai multe ori dus, sa aveti apa calda la casa de vacanta, sa-l vanati pe Boc, sa aveti pampersi cand faceti pe voi (pentru cunoscutii sub doi ani si pentru cei mai emotivi), sa visati ca sunteti Messi si sa va gasiti echipa in judet II, sa fiti Messi si sa-l vizitati pe Grumaz.
Sanatate dragutilor de voi si numa bine! Va tuc pe toti, chiar daca n-am ranga in casa.

luni, 27 decembrie 2010

Vai de curu' nostru

A mai trecut un Craciun. Pentru prima data in ultimii 38-39 de ani n-am fost in seara de Craciun nicaieri, n-am cantat nici macar o strofa dintr-o colinda, n-am facut nimic. N-are nicio importanta ca au fost 16 grade afara (cu plus), n-are nicio importanta ca prietenii mei n-au prea fost acasa sau n-au prea avut chef de desfasurari. Ce mai... a fost, cel mai de paie Craciun din Precambrian incoace. Nu ca ar fi fost extrem de grozav cel de anul trecut. Macar am avut satisfactia ca anul trecut am dus niste cadouri unui copil, imbracat de Mos.
Vai de curu' nostru ca natie. In maxim 5 ani cred ca nu mai avem nicio sarbatoare la care sa facem referire. Sarbatorim Thanksgiving day si ne umplem curcanul cu pui, sarbatorim Ziua Sf. Valentin care nici nu este la noi in calendarul bisericesc pe 14 februarie, sarbatorim Ziua Mortilor Americani, ziua viilor francezi, ziua prostilor de romani si ziua inaltarii falusului la vechi mayasi. Orice sarbatorim, numai sa nu fie romanesc. Ca, nu-i asa, tot ce-o romanesc e de cacat. Inclusiv noi.
Nu mai colinda nimeni (foarte putini), nu mai stie nimeni mai mult de doua strofe de colinda. Nici macar copilasii din vecini nu mai vin sa-ti spune un cantecel... Unicii care mai vin sunt tiganii, dar si ei au probleme ca sunt interfoane. Atat. Jenant. Revelionul il va sarbatori toata lumea, de asta sunt sigur. Ne vom duce la ceva crâsma cu filet pe dreapta, unde om decarta peste 1,5 milioane lei / cap de vaca furajata, vom fi tare atenti cu furculita de mancat pui (tãrane, puiul se mãnânca cu mâna) si vom rade de vecinul nosttru ca habar n-are sa bage-n gât un peste si nu stie nici la ce foloseste apa cu lamâie de lânga, mai ales ca el n-a cerut limonada.
Stau si ma gândesc ca traiesc in Maramures, unde este si celebrisimul program Craciun in Maramures. Iar daca eu m-am distrat atât de bine, ma gândesc cum s-o distrat bucurestenii. Fraierilor, peste 3-4 ani o sa si lucrati de Craciun!

vineri, 24 decembrie 2010

The Window of the Soul


The boy walks quietly down the street, trying to take everything in with his eyes. He pays attention to details, he sees things that otherwise go unnoticed. He feels a little sad that the only snow in sight is that on top of the mountain, but he's still hoping for a change. Christmas is depressing without snow. He walks slowly, hands in his pocket - like any self-respecting kid-, looking around with more attitude than any grown-ups out there. He's completely carefree. He's small and he knows it. The morning is absolutely lovely. He looks at the store windows and he's sick and tired of vacuum cleaners, washing machines, and the latest ads for every imaginable phone. He crosses the street with a relaxed air, as if protected by the green light. He plays with the keys in his pocket just to keep his fingers busy. He walks by another window, this one full of clothes for grown-ups. The boy can't believe how expensive they are. He passes indifferently by every window, barely glancing inside. He loves the Christmas lights on the streets. He imagines a lot of lights everywhere, just like in the stories he's read. God, where is the snow, that soft, white powder falling from tree branches? There's still a chance it might snow. He'll tell the other children to ask Santa Clause for some snow.

Dreaming about snow and Santa's reindeers, the boy walks by a new window. It's dark and plain, with only a few lights flickering behind the glass. The boy stops and looks inside. There is a Christmas tree in the center, modestly decorated but beautiful nonetheless. Under the tree there are several presents, all nicely wrapped. Next to them, the boy sees a little doll. She just sits there looking shy, with a smile on her face. She is the perfect size, neither too small nor too big. Delighted, the boy notices her dimples and sensationally blue eyes. The boy has never seen such beautiful eyes, not even in the mirror. The doll is wearing a light blue dress, more suitable for a summer picnic than the Christmas celebrations. It even has short sleeves. Look, you can see her crinoline... How old can this doll be? Who knows? She has black velvet slippers and socks with little elephants on them. How strange, a crinoline dress and socks with little elephants... Her eyes are so warm and kind... And her hair is the slightest shade of red, falling on her shoulders in even locks. My God, look at that smile! The child is soaking her in adoringly, frantically looking for the price tag. He wants her. How much could she cost? Does mom have enough money to buy him the doll? What should he do? He can't just leave her there. He wants to kiss her delicate cheeks. He presses his nose against the glass, breathing slowly until what's inside the window is completely blurred. He knows he could wipe the window clean with a single stroke of his hand. All he can think about is the doll. He doesn't care about the tree or the presents anymore. He only wants her. With his coat sleeve, he wipes a circle in the center of the glass. There is not a single soul left on the street. All of a sudden, it all goes dark. How could this be? It's still early. The boy keeps on wiping with a circular motion. He likes what he sees. Oddly, the doll seems to be laughing now. Look at that wide smile! And those magnetic eyes! If he could only take her to kindergarten with him, no doubt she'd be the Ice Princess, or the Spring Fairy! As he's wiping, he gets closer and closer to the doll. He wants to see her, and he continues to wipe without caring that he's wearing out his coat. He feels his pulse increasing, but he's getting even closer now. With his nose still pressed against the window, the boy continues to wipe. All of a sudden he feels something warm against his skin. He can't pull away. The warmth is so comforting, so soft... It can't be! And yet, her nose is touching his. The doll laughs with her head slightly tilted to the side. The boy is mesmerized. He can hold her now. She's his doll, his alone! He can touch her, caress her cheeks and her hair, and softly kiss her lids, as if not to disturb the deep blue of her eyesight. He takes her from the window and she keeps on laughing. He's careful not to wrinkle her dress. It's so cold outside! Is she cold at all? He's holding her and doesn't know what to do next. Should he run away? Should he keep her for himself and not tell anyone? He wants to give her his hat, but he doesn't want to mess up her hair. Its flaming color perfectly complements her blue eyes.

The boy heads back home. His house is always warm and comforting. He's going to hide the doll so that no one sees her. He arrives at the door. He hides the doll under his heavy winter coat and places her head gently on his soul. He knows that's where the soul is, right below the clavicle and slightly above the heart. He steps inside the house and greets his mother. She gives him a suspicious look. "Why did you turn your collar up like that?" "I felt a little chilly and I didn't want to catch a cold." "OK baby, go to your room now and get in bed. If you were a good boy, maybe Santa will bring you a present." "I was so good, momma! Look, I wrote Santa a letter. I even cleaned my boots, see? God, I hope he brings me something, anything. Even an orange would be enough." The boy runs to his room and sits on the bed. It's getting late and he doesn't know what to do with the doll. He has to hurry, before his mom or Santa comes up to his room. The doll continues to smile and there is a mysterious look in her eyes. The boy gets under the covers and takes the doll in his arms. It's so quiet, and warm, and dark in there. It feels good, without question. He wants to talk, but he feels sleepy. The boy knows a few stories, maybe he'll tell her one. He starts to talk in a low voice, trying not to disturb anyone. It is the most beautiful story he knows, and this is the most beautifully he's ever told it. He tells the story as the doll rests her head on his soul. All of a sudden, he hears noises in the room. What could it be? Should he peek from under the covers? What if the doll wakes up? The boy is confused, he doesn't know what to do. Yet, he steals a quick glance and sees Santa. Wow! This is the first time he's ever seen Santa. He's walking around the boy's room, looking for the clean boots. How exciting! He's getting a present for Christmas like all the other children. Santa stands over the boy's boots for a minute, then disappears. The boy is dying with curiosity! He can't wait to see what he got. He gets out of bed slowly, places the doll's head gently on the pillow, and walks over to the boots. He looks inside and... nothing! There are no presents, not even an orange or a candy bar, nothing! He searches frantically, turns the boots inside out. He still can't find anything. His eyes are gleaming in the dark. It can't be! He saw Santa, he knows it was him. Everything happened just like his parents had told him it would. From the corner of his eyes, two crystalline tears fall down the boy's cheeks and into the night. How could this be? I was a good boy, I listened to my mom. Why didn't I get a present? He can't cry aloud. He can't make any noise, or else he would wake up the doll. He cries quietly, with small breaths. He wipes his eyes with the back of his hand. He is small, so small...A soft kiss on his cheek wipes away a tear. The boy turns his head. "Hush, baby, stop crying. Santa gave me a soul. This is your present".

luni, 20 decembrie 2010

Bronz...


Mi-au trecut totzi tremuricii dupa CE de handbal fete. De ani de zile, in luna decembrie, culoarea parului meu se modifica radical, inspre alb. Sfintii din calendar coboara mai abitir pe pamânt ca de obicei si ma straduiesc sa-i evit pe cei din luna mai.
Fetele au luat bronz. E mult? Nu stiu daca e mult, dar pot sa zic ca e destul. Se putea un loc mai sus. Cam atat. Cu Amariei si Maier, respectiv Varzaru fara probleme, puteam sa ne batem la aur. Imi pare rau ca vor fi unele care se retrag de la nationala. Imi pare rau ca nu se retrage Radu Voina. Il felicit si pe el ca a luat bronz. Se poate lauda ca nimeni pana la el n-a mai luat bronz european. Nicio medalie.
N-am inteles niciodata de ce oamenii se enerveaza mai mult la meciurile fetelor decat la baieti. Cat priveste handbal fete, motive sunt: Romania chiar se bate la o medalie si merita sa suferi, baietii lupta sa intre in primii 12.

sâmbătă, 18 decembrie 2010

In zã clab...

E fain in zã clab, mai ales daca te duci singur, iti alinti papilele gustative cu putin alcool, cunosti multa lume si, nu in cele din urma, te uiti si privesti. Si ai ce vedea. Fiecare incearca sa se simta bine in felul lui. Suficient de normal.
Te pregatesti binisor sa iesi, iti iei cel mai bun treining din garderoba, puloverul cel mai descusut, viitoare mândrã cârpã de sters praful, o pereche de mergatori sau de dansatori daca te prinde cheful si cam gata. Sigur, niscaiva lovele la tine, pentru ca nu e obligatoriu sã te intâlnesti cu ãla ce te cautã de o grãmadã de vreme sã degustati impreuna un vin sau o Piña Colada (is a sweet, rum-based cocktail made with rum, cream of coconut, and pineapple juice, usually served either blended or shaken with ice. It may be garnished with a pineapple wedge or a maraschino cherry or both. The piña colada has been the official beverage of Puerto Rico). E buna, bei pâna te duce salvarea.
Esti deja in zã clab si astepti sa se dezlantuie civilizatia. Importanta e muzica sau sa apari abtiguit din alta parte. Important este anturajul sau sa apari abtiguit din alta parte. Important este cât de aproape de muzica stai sau sa apari abtiguit din alta parte. Dupa cum se poate observa, cel mai important lucru este sa apari abtiguit din alta parte (unde-i mai ieftin, course).
Nu exista sa existe comeseni cu mutre triste... Nu la mine la masa, la masa sefului. Obligatoriu este un sef in sala. Obligatoriu. Si lânga el se aduna citizenii pretenari. Care n-au scaune, dar care imprumuta. Printre pretenari apar si din aia ce nu gusta muzica din local, dar vad ca e miscare sanatoasa in zona, fum de tigara de mori, majorete pe masa si... seful. De obicei, astia nu stau mult. Pleaca in alta parte, la manelele lor dragi, dar vor reveni cu siguranta, sperand ca vor avea un loc mai incolo. Cert este ca nu se distreaza bine, asta e clar.
Mai sunt fatucele care au depasit 25 de ani si care au trecut prin variante diferite de divorturi sau pur si simplu asteapta vreun printz-charmy, cu bretele imblanite de iarna. Genul: un suc, o apa cu lamaie sau, daca se enerveaza sau intra in zodia depresiei, se sacrifica si se nenorocesc cu 40 ml de vodka. Si stau, asteapta sa fie vazute, salutate, sa discute lumea cu dânsele, sa apara Mirandolinul de aur in zona. Si n-apare veci! Aveti exagerat de multe pretentii. Iar cand il gasiti pe Ilie meserie va pierdeti capul in 15 minute, iar daca n-ati luat de batut in primele doua saptamani de la el sunteti norocoase:)
Mie imi plac purisancele, alea mai de-un campionat cu mine, nu de la tineret rezerve. Alea chiar vin sa se distreze si stiu s-o faca. Dar musai sa fie muzica OK si atmosfera rezonabila. Daca esti sef "de clab" cu creierul in marmida proprie, faci tot posibilul sa le pastrezi si sa le mai aduci acolo, ca-s de consumatie fetele si baietii. Genul: o data pe saptamana ne simtim bine si alocam o suma cat sa ne faca sa ne simtim bine. Le-ai pierdut pe astea (si pe ãia de ceva varsta) esti la revedere cu localul tau. Si nu numai ca lasa bani, dar astia au multi prieteni, care sunt informati ca e fain "in zã clab".
Mai un lucru: nu se fac fotografii in club. Chiar si daca e zi de nastere. Why? Pentru ca eu tocmai dansam cu nevasta sefului meu care era in delegatie si imi petreceam mainile sa vad daca n-are fata probleme cu inghinalii exact in momentul in care sarbatorita de la masa vecina isi arata tortul de "leveshe cu colompiri" primit si, nu-i asa, abia asteapta sa ajunga acasa sa puna poza pe net, sa vada tot universul virtual ce tort fain are. Si-apoi, peste doua saptamani te miri de ce te da afara de la serviciu.

miercuri, 15 decembrie 2010

Serus, tu!

Inca de la inceput afla despre mine ca sunt bine sanatos desi sar pute si mai bine ce sa zic. Cand o fi fost fosta de lejea celuia mai rau numa bine ca mie mio fost mai bine decat rau.
Amu sed la lucru, dar mia hi tare musai sa mai si ies on pic pana afara cai destul de mandru si straluce soarele pa cer deti vine sa te gandesti ca carei mai de omenie lucru: ori de sezut intre pareti ori de iesit afara, tucuti soarele tau.
Tam fost luata o ciocolata da tare mam mirat ca am vazut ca so facut alba. Ma tem sa nu fie strâcata si sa no poti mânca ca stiu ca tâie iti place sa mânânci dulce. Mam uitat pa poptiros siam vazut ca are si miere in ie si tat felul de dracii: lecitina si vanilina. Apai io nu tare stiu ces acele, da bag de sama ca nor hi rele de le da si la prunci sa mânânce din ele. Ca nor hi strâcati de cap si aceia. De noi gatao iute tioi da si tie sa vezi cum ii desi tu poate nui vre numa so vezi ca poatei si manca o daraba de pofta.
Bine tu ca io am vrut sa te duc la o cofetarie si sati cumpar oaresce de acolo daca tat merem, dapai io nu stiu dei vre sa vi cu mine or de nui vre. Dei vre mia fi mai bine iara de nui vre nu mia fi fix ase de bine. Dara moi consola pa desara deoi mere la striptis. Dute tu, dapoi ce fete cu fetze impardonabile sunt pacolo, ca mam tat gândit io cum de la ie cela ce raspunde de ele pa ele. O fost una tare hâda si umflata pacolo si ave niste haine care mai descusute decât altele si cum sa face de sa tat invârte ie apai ase rochia ei sa exfolia neplacut si i sa videu chiloti pa dupa slanini ca tam zis ca o fo grasa si hâda. Apai nu tare miam dat io sama deo fo chiloti sau altecele ca tot negru so vazut orisicât teai fi fost fosta uitata. Bine tu ca de celelalte nici nu vreu sa fac vorbire preferând un simplu si suficient de eclatant: naspa!
No bine amu ca nu tare mai stiu ce sa scriu dara bag de sama cai vini sa vezi ca cum a hi ciocolata ceie si poate ca tia si place!
P.S. - Scuzami scrisul si eventualele greseli.

luni, 13 decembrie 2010

Am jucat ca pasta, am castigat


Romania - Croatia: 31-22... nu-mi zice ca a fost brici; a fost brici rezultatul; cam atat, am jucat slabut, mai ales in prima repriza; Oana Manea a meritat titlul de omul meciului, pentru ca a tinut Romania in spate, alaturi de Paula. Pacat, mare pacat de Paula. Hai sa ma uit un pic la echipa:
Ardean Elisei - sub ceea ce stiam ca poate; mult sub ceea ce a fost acum 2-3 ani
Roxana Han - n-are ce cauta pe extrema, asta e clar; mai degraba in centru, mai ales ca are creier si poate patrunde
Cristina Neagu - exagerat de mult vrea sa ne arate ca e una dintre cele mai bune jucatoare din lume; are cele mai multe goluri, cele mai multe pase decisive, dar si cele mai multe mingi pierdute; oricum, indispendabila... nu paseaza cu Geiger sau cu Soit (n-am decat o explicatie: nu le suporta, preferand ca in locul lor sa fi fost Vizitiu)
Adina Fiera - rezonabil; incepe bine, apoi face prostioare; se apara bine
Mihaela Tivadar - se apara bine
Ionela Stanca, Oana Manea, Florina Chintoan - de departe cel mai bun compartiment; spectaculoase, foarte eficiente, simpatice, tot ce trebuie
Melinda Geiger, Oana Soit - tematoare, multe greseli, aruncari nepregatite; sper sa-si intre in ritm
Magda Paraschiv - s-a descurcat OK dupa accidentare Cristinei; Ada Nechita si-a facut bine treaba la primul meci
Ada Moldovan - a jucat putin
Aurelia Bradeanu - minunata in aparare, nu chiar atat de eficienta in atac precum o stiam
Paula Radulescu si Talida Tolnai: si-au facut treaba bine
Luam medalie la Europene, sunt sigur. Nu stiu de care, dar prea se vor stresa toti sa ajute Danemarca si Norvegia.

duminică, 12 decembrie 2010

Bravo, Laura - bravo, Monica


Ii numa' un miez de fata si are deja o gramada de medalii; de doua ori campioana europeana, de doua ori campioana mondiala, restul nici nu mai conteaza. fatuca asta, Laura Cupsa, se pregateste alaturi de o alta dubla campioana mondiala, Monica Muresan... in sala de la Gold Star Baia Mare sunt mai multe medalii pe metru patrat decat intr-un vagon de alte sporturi din Baia Mare pe intreg perimetrul...

vineri, 10 decembrie 2010

Raducu, iar ma enervezi

Nu-mi place Radu Voina, iar cei care au mai citit pe aici stiu acest lucru. Mi se pare un antrenor slab, chiar incompetent si lipsit de onoare. Nu si-a dat demisia cand a avut rezultate slabe, cand a ratat medalia la Mondialele de anul trecut. Nu-mi place si gata. Sigur, vor fi multi care il apreciaza, dar este treaba lor.
Ma enerveaza ca are la dispozitie poate cea mai buan echipa nationala "EVER", asa cum s-a intamplat si anul trecut, dar el gestioneaza prost tot. Asta nu inseamna ca nu poate castiga Campionatul European. Inca ma abtin de la mai multe comentarii.

miercuri, 8 decembrie 2010

Billionaire...

Ce-as face eu daca as avea statutul de billionaire... asa cum imi canta bruno mars si travis mckoy (daca am citit bine); in primul rand le-as angaja temporar (foarte temporar chiar:) pe fetele cu Vorona Supo nu stiu cum si as trage un chef pe cinste fara nicio problema, in care mi-as permite toate fanteziile de crasma; adica un pat in care sa stau relaxat si pentru prietenii mei asisderea; nu mai trebuie sa te tirezi acasa, te culci direct acolo;
- apoi, m-as duce clar in Barcelona... pentru putin timp insa, deoarece as vrea sa particip cu trup si suflet la toate etapele Turneului celor 4 trambuline (Obserdorf, Garmischpartenkirchen, Innsbruck si Bischofshofen)... nu inainte de a lua niste cadouri frumoase pentru cei care-mi sunt cu adevarat dragi mie (nu va agitati, inca n-am banii aia, nici imprumut n-o sa primesc)
- nu mi-as da demisia de la serviciu, asta-i clar; dar mi-as lua concediu fara plata vreo cativa anisori, sa pot vedea tot ce-mi doresc; sa ajung in cel mai inalt punct din Marele Canion si sa ma simt bine acolo; sa gasesc batista de pe Kilimanjaro in care ilustra Andreea Marin si-a lasat pretiosii muci; sa particip la Maratonul de la New York; sa stau cu Popa la o cafea alaturi de fetele de la The Coors; as organiza un concert Metallica in Baia Mare cu Hetfield cantand spate in spate cu Felix; as juca tenis la dublu cu Dani si dincolo ar fi Rafa Nadal si Maria Kirilenko; as promite o gramada de bani prima de victorie unui club sportiv din Baia Mare si apoi nu i-as mai da:))) l-as imbraca pe Leo Messi in costum maramuresean, cu clop si l-as mai declarat de cinci ori la rand cel mai bun jucator de fotbal din lume; le-as cumpara colanti de alergare tuturor prietenilor mei peste 90 kg (superfun); i-as plati apartamentul lui Purci sa nu mai aiba treaba; mi-as face o firma la care sa lucreze toti prietenii mei, iar dupa aceea i-as pune sa-si faca sindicat si sa-si aleaga liderul (pe care urmeaza sa-l dau afara); mi-as plati impozitele; pana ce voi fi billionaire imi platesc doar impozitele

marți, 7 decembrie 2010

Stire de sport... construita


Urmeaza curatenia de iarna la Steaua... si acum dam legatura colegilor nostri de la xsport, mari gazetari. ei spun: conform unor surse care doresc sa-si prelugeasca anonimatul, becali nu mai este multumit. se stie insa ca becali nu a fost niciodata multumit, dar gratie surselor noastre aflam sigur ca acest lucru este perfect posibil. din fericire, este a treia generatie de surse care doresc sa-si pastreze anonimatul, desi, conform jurnalismului liber, suntem in carti, ne-am documentat din trei surse.
Ce inseamna curatenie? insemna ca vor fi dati afara cinci jucatori; sau sase... e preferabil sa cauti un numar mai mare de jucatori, pentru ca peste o luna, cand cel putin unul dintre ei este dat afara, sa spui cu mandrie patriotica: asa cum noi am anuntat prima data si in exclusivitate, x a fost dat afara in cadrul curateniei de iarna. Nu mai conteaza ca ailalti cinci au ramas pe loc.
Pe cine dai afara? Te uiti atent si vezi ca sunt unii care au salarii mai mari. Te mai uiti si la cei care au jucat prost o vreme si despre care a zis becali ca sunt nu stiu cum si nu stiu ce. mai pui la socoteala care sunt oamenii lui Piturca, care sunt oamenii lui Ilie Dumitrescu, ai lui Edi Iordanescu si apoi ai lui Marius Lacatus, dar nu inainte de a cauta ce oameni ii plac lui Helmuth Duckadam, Narcis Raducan si Mihai Stoica. HAHAHAHA, asta n-o s-o faca nimeni. E prea mult de lucru. Mai bine iti baga sursele ceva pa gat.
Inca o faza faina: vei spune macar 30 de jucatori care urmeaza sa vina la steaua. De ce? pentru ca in zilele urmatoare, chiar saptamani, sa ne tot spui ca Steaua l-a ratat pe sughibughi, pe sugebine si pe fugebine. Desi Steaua n-a fost niciodata interesata de jucatorii aia.
Ce enervanta e presa din Romania (incepand cu mine):))

miercuri, 1 decembrie 2010

Hai, ba, La Multi Ani!

Sa-ti raspandeasca Dumnezeu sanatate in cioante... Si, La Multi Ani, ba, popor roman; sa-ti fie mai bine ca acum doi ani, sa nu ai boli, sa alergi pentru sanatatea ta, sa nu mai fi sclav pentru salariul minim pe economie, sa-ti gasesti o bunoaca sau un flacau de treaba!