sâmbătă, 20 august 2011

Casatorie... nu a mea


Am sesizat ceva extrem de clar: un cuplu se casatoreste si are o multime de gesturi obligatorii de facut, dar mai are si alte cateva deloc obligatorii, dar prin care vrea sa-mi spuna ca e nunta lor, ca ei sunt cei mai frumosi, tralala... sigur, e treaba lor sa faca asta...
Am dezavantajul sa traiesc in bloc si nu la casa, dar si avantajul sa traiesc in bloc comparativ cu ala care n-are unde sta. Se marita Mirandolina de pe scara si e clar ca mi-am terminat weekendul inainte de a incepe. Sigur, este un moment unic, tralala, numai ca momentele unice se cam repeta in zilele astea
Apoi, coloana de masini in care merg mirele, nasii, mireasa, nasii ailalti, scarface si Al Pacino trebuie sa ma anunte obligatoriu claxonand ca nu stiu cine se casatoreste. Se merge la crasma si se bea... ai bani, pui artificii pe cer, sa se bucure nuntasul, sa nu fie trist nasul ca-si goleste jeburile, sa fie fericita mireasa ca sunt pentru ea, sa fie nefericita matza mea si sa se ascunda speriata sub pat; nici mie nu-mi plac
- habar n-am de ce oamenii vor sa popularizeze orice eveniment care, dupa experienta pe prietenii mei, vazuta cu ochisorii mei si simtita in anii care urmeaza dupa nunta lor, este, in general, ceva rau; altfel, de ce ar divorta?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu