vineri, 6 ianuarie 2017

Cristina Varzaru - un 13 norocos pentru semicerc

In ajun de Mos Nicolae, acum ceva anisori, nu mai mult de 37, in Corabia, s-a nascut Cristina Varzaru. Si Georgiana, dragii mei... Un miez de fata, ca la 1,67 m n-ai ce sa zici. S-a apucat de handbal si bine a facut. Copil la CSS Corabia, apoi la Oltchim Ramnicu Valcea, stindardul vremii in handbalul feminin. Dar nu s-a dus la Oltchim cu mana goala, era deja campioana mondiala de tineret. In 1998.

Uite si care e echipa de atunci: Tatiana Horenciuc, Talida Tolnai, Ionica Munteanu - Gabriela Tanase, Roxana Gatzel, Mirela Rogoz, Gabriela Rotis, Anisoara Durac, Ramona Vaduva, Anamaria Croitoru, Aurelia Stoica, Madalina Straton, Mihaela Raceala, Cristina Varzaru, Valeria Motogna, Simona Popa.
Antrenori: Dumitru Musi, Mircea Buca, Remus Draganescu (antrenor federal)

Cate fete faine... Ioni, copilul frumos care a fost si la HCM, omucul Talida, “muntenegreana” Gabi Tanase pe care o cheama acum Dukanovic, care a avut grija de romanii care au suferit un accident de autocar in tara ei de adoptie... aceeasi Gabi, care sezonul trecut le-a ajutat pe fetele de la HCM sa scape de serpentinele drumului de la Podgorica spre tara... o stiti si pe Gabi Rotis Nagy, care a jucat in Baia Mare si a ajuns la Hypo Viena si chiar in nationala Austriei. O stiti si pe Vali Motogna, port-drapelul Romaniei la JO de la Beijing, pe Ramona Vaduva Stefan - jucatoare la Ploiesti si sotia arbitrului Romeo Stefan, pe Roxana Gatzel Han. Cei care sunteti cu handbalul in sange le cunoasteti cam pe toate.

Revin la Cristina, care a anuntat ca in vara va renunta la activitatea de sportiva de performanta. Eu vreau sa va spun cand si unde am cunoscut-o prima data. In acel an, 1998, cand ea a castigat titlul mondial cu nationala de tineret... Luna decembrie, putin inainte de Craciun. Destul de aproape de Casa Poporului (de fapt, casa celor care calca in picioare poporul)... pe vremea aia, fostul mare handbalist roman Vasile Stanga, detinea o locatie in care se tinea Bingo Europa... cred ca mai tineti minte, aia cu “Zi-le, domnu Geo”, cu Mitoseru, cu Tociu si Palade. Acum, Stanga este sef la CSM Bucuresti, unde joaca dna Cristina. In acea locatie a avut loc Gala Sportului Romanesc, o gala condusa la microfon de Cristian Topescu. Am participat si eu. Tanaruc de tot... am stat la o masa, impreuna cu dna Dorina, sefa mea de atunci, cu dl Pop, care a primit un premiu pentru rubrica Basorelief.
Nu ma intrebati ce premiu a primit atunci Cristina, ca nu mai tin minte. Au trecut aproape 20 de ani. Insa stiu ca a venit sa primeasca un premiu. Si mai stiu ca a venit cu Alina Dobrin impreuna. Stateam langa scari si cele doua au coborat... Am spus sarut-mana, le-am felicitat si chiar m-am mirat ca stau de vorba cu mine. N-aveam de unde sa ma cunoasca. De fapt, nici eu nu le vazusem. Despre Alina stiam mai multe, ca era mai mare decat Cristina. Fusese si in echipa campioana mondiala de tineret in Brazilia, unde au fost si ale mele din Baia Mare, Cristina Mihai, Ildiko Kerekes Barbu, plus antrenorul Ioan Baban.
Sunt convins ca dna Cristina nu-si mai aduce aminte de acele momente in care am conversat, desi poate isi aduce aminte de respectiva gala. Pana la urma, era o gala... Au urmat 10 titluri nationale, patru Ligi ale Campionilor, medalii cu echipa nationala, titluri individuale, alte medalii si trofee. Are ce povesti...
Doamna Cristina, asa stau lucrurile in viata asta. Sunteti o doamna, m-am lamurit de mult de asta. Aveti si ce oferi studentilor, dna doctor... Eu pot doar multumi pentru ceea ce ati oferit deja. Si nu a fost deloc putin. Nu-mi curge nicio lacrima. Viata ne se termina cu o echipa. Viata nu se termina pentru unii dintre noi niciodata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu