marți, 1 septembrie 2015

Suparat

De-această dată m-am trezit cu multe ceasuri înainte
M-am chinuit să leg un vers, să-l bat în cuie, să-l rostesc
Mă concentrez, încerc ceva, şi mai nimic nu-mi vine-n minte
Şi-mi tremură "un noapte bună", neauzit, si-un te iubesc

Mi-am dat, îți jur, toată silința, am încercat tot ce-am ştiut
Am incercat să crăp în două cuvintele din "noapte bună"
Să la adun apoi la loc, dar este greu, n-am prevăzut
Că trist voi fi şi pe deasupra, nu voi găsi nimic pe lună

Nu vreau să ştiu c-ai fost acolo sau poate-n altă parte-ai fost
Nu vreau să ştiu mai multe lucruri, nici linişte de ai avut
Aş prefera s-alerg în parc, să fiu luat mereu de prost
Să stau în mâini, apoi în cap şi, mai la urmă, în şezut

Desigur, am să-ți mulțumesc, adesea asta am făcut
M-am bucurat de orice clipă, mă bucur şi să-ți mulțumesc
M-am bucurat de dimineață, deşi am fost uşor tăcut
C-am reuşit să-mpart distanța, în două vorbe: te iubesc!

Mai ştiu, că tot e dimineață, când sunt mai relaxat la minte
Că n-am vreun bleumarin să rup şi nici emoții de vânzare
Iar dragostea, la fel ca mine, are nevoie de cuvinte
De-un gând suav sau un pupic, ba chiar de nişte prostioare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu